16
Persoana fizică
dreptul la integritatea corporală, dreptul la onoare, dreptul la imagine, dreptul la propria voce, dreptul la respectarea vieţii private, dreptul la replică, dreptul la nume ş.a.
În strânsă legătură cu drepturile personalităţii există şi unele libertăţi a căror natură
juridică este controversată.
Unele din aceste libertăţi au o consacrare legală, aşa cum este cazul libertăţii con
ştiinţei ( care implică libertatea de a adera sau nu la un cult religios, libertatea concep
ţiilor filosofice), libertatea de exprimare, libertatea de deplasare, iar altele nu - libertatea de a se căsători sau de a rămâne celibatar, libertatea de alegere a prietenilor, aţinutei vestimentare etc.
În măsura în care aceste libertăţi au o consacrare în dreptul intem1 sau în conven
ţiile intemaţionale2considerăm că ele fac parte din drepturile personalităţii. Cele carenu se bucură de o asemenea reglementare nu sunt veritabile drepturi, ci au valoareaunor principii generale de drept, a căror forţă se trage din cutumă, problema protec
ţiei lor juridice fiind pusă atunci când justiţia este chemată să se pronunţe asupra unorlimitări inserate în acte juridice încheiate de particulari. 3
14. Protecţia juridică a drepturilor personalităţii. Deşi sunt consacrate legal,multe din drepturile personalităţii nu au şi o reglementare completă, care să cuprindă şimijloacele de protecţie. Încălcarea drepturilor altuia constituie însă un delict civil, aşacă responsabilitatea autorului va fi atrasă în temeiul prevederilor art. 998-999 C.civ.,care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Pe de altă parte, aşa cum am arătat deja, aceste drepturi fac parte din categoria drepturilor personale nepatrimoniale, aşa încât ele cad şi sub protecţia art. 54 din Decretulnr. 31/1954, conform căruia „Persoana care a suferit o atingere în dreptul său la numeori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputaţie, în dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere ştiinţifice, artistice ori literare, de inventator sau în orice altdrept personal nepatrimonial, va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea săvârşiriifaptei care aduce atingere drepturilor mai sus arătate".
Dacă autorul faptei nu va îndeplini cele hotărâte de instanţă pentru restabilireadreptului lezat, aceasta îl va putea obliga să plătească, în folosul statului, o amendă
pentru fiecare zi de întârziere.
Măsurile pe care le poate lua instanţa pot privi confiscarea şi distrugerea materialelor publicate, prin care a fost vătămat dreptul respectiv, retragerea din circulaţie a 1 În privinţa libertăţilor consacrate de Constituţie s-a arătat că acestea sunt veritabile drepturi şi că, din punct de vedere juridic „dreptul este o libertate iar libertatea este un drept"
(I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, vol. I, ed. a XI-a, Ed.
All Beck, Bucureşti, 2003, p. 141).
2 Cu referire la convenţiile internaţionale consacrate drepturilor şi libertăţilor s-a arătat că
există aceeaşi echivalenţă drepturi-libertăţi publice ca şi în dreptul intern, dar acestea poartă
denumirea de „drepturile omului", ca valori recunoscute universal (C. Bîrsan, Convenţia europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole, voL I. Drepturi şi libertăţi, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p. 11).
3 A se vedea C. Cornu, op. cit., p. 239-240. Sunt date ca exemple legatul prin care soţul îşi gratifică soţia, cu condiţia ca aceasta să nu se recăsătorească, clauza inserată într-un contract de muncă prin care i se impune angajatului să nu se căsătorească, clauza de neconcurenţă, inserată
tot într-un asemenea contract ş.a.
