1 8
Persoana fizică
O primă categorie de reglementări se referă la necesitatea obţinerii acordului prealabil al pacientului ori de câte ori acesta ar urma să fie supus la metode de prevenţie, diagnostic şi tratament, cu potenţial de risc pentru el. Conform art. 642-651 (prevederi conţinute de Titlul XV - Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice, şi acordul pacientului informat), acordul pacientului trebuie dat în scris şi numai după ce acestuia i-au fost fumizate informaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea sa de înţelegere.
Dacă pacientul este în imposibilitate să-şi exprime consimţământul acesta trebuie dat de reprezentatul său legal sau de ruda sa cea mai apropiată, după caz.
Sunt autorizate intervenţiile medicale rară obţinerea acordului prealabil în situaţii de urgenţă, când intervalul de timp până la exprimarea acordului ar pune în pericol, în mod ireversibil, sănătatea şi viaţa pacientului.
Cea de a doua categorie de reglementări se referă la prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în scop terapeutic şi este conţinută de Titlul VI al legii citate.
Legea explică în primul rând înţelesul termenilor folosiţi.
Astfel, conform art. 142, celula este unitatea elementară anatomică şi funcţională a materiei vii, sub această denumire fiind desemnate atât celula individuală cât şi colec
ţiile de celule umane, care nu sunt unite prin nicio formă de substanţă intercelulară; ţesutul este gruparea de celule diferenţiate, unite prin substanţă intercelulară amorfă, care formează împreună o asociere topografică şi funcţională iar organul este partea diferenţiată în structura unui organism, adaptată la o funcţie definită, alcătuită din mai multe ţesuturi sau tipuri celulare, prezentând vascularizaţie şi inervaţie proprii.
Prin prelevare se înţelege recoltarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană
sănătoase morfologic şi funcţional, cu excepţia autotransplantului de celule stern hematopoietice când celulele sunt recoltate de la pacient, în vederea realizării unui transplant.
Subiectul în viaţă sau decedat, de la care se prelevează organe, ţesuturi şi celule de origine umană pentru utilizare terapeutică se numeşte donator iar subiectul care beneficiază de transplant de organe, ţesuturi sau celule poartă denumirea de primitor.
14.1.1. Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la donatorul în viaţă. În această materie legea îi recunoaşte donatorului potenţial un adevărat monopol al voinţei. Astfel, nu numai că nicio prelevare nu se poate realiza fără consimţământul său, dar donatorul poate revoca acest consimţământ oricând, înainte de realizarea prelevării.
Legea interzice prelevarea realizată ca urmare a exercitării unei constrângeri de natură fizică sau morală asupra unei persoane.
Conform art. 144 pot consimţi la prelevare numai persoanele majore în viaţă, care au capacitate de exerciţiu deplină. Consimţământul trebuie să fie prealabil, liber exprimat, expres şi precedat de informarea donatorului asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic, psihic, familial şi profesional, rezultate din actul prelevării. Necesitatea informării prealabile a donatorului transformă consimţământul acestuia în unul special, orice reticenţă trebuind să fie privită ca un viciu de consimţământ. 1
1 O. Ungureanu, Noile dispoziţii legale privind prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic, Dreptul nr. 5/2007, p. 1 9.
