Normele juridice care reglementează condiţiile în care o persoană poate fi supusă
percheziţiei corporale sau lipsită de libertate sunt şi ele menite să protejeze inviolabilitatea corpului uman.
Tot astfel, prevederile art. 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului interzicatât tortura cât şi tratamentele inumane sau degradante.
România, ca parte a Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor omului şia demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei5, s-a angajat să
garanteze oricărei persoane respectul integrităţii sale şi al celorlalte drepturi şi libertăţifundamentale şi în acest domeniu.
Prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, prin reglementarea condiţiilor în care sunt permise intervenţiile medicale asupra pacienţilor, dar şiasupra corpului uman după moarte, constituie şi ele un argument în favoarea recunoaşterii principiului inviolabilităţii corpului uman.
1 Pentru detalii, a se vedea C. Jugastru, Criterii orientative de apreciere a prejudiciilor morale şi a despăgubirilor în compensare, AULB, nr. 1-2/2001, p. 32-41 .
2 Pentru prezentarea conţinutului şi regimului juridic al altor drepturi ale personalităţii, a se vedea O. Ungureanu, C. Jugastru, op. cit., p. 44-57.
3 Pentru conţinutul acestui principiu, a se vedea A. T. Moldovan, op. cit., p. 24-25.
4 Situaţie este diferită în alte legislaţii, cum ar fi cea franceză. Printr-o lege din 29 iulie 1 994, în Codul civil francez a fost inclus art. 1 6-1, care are următorul conţinut: ,,Fiecare are dreptul la respectarea corpului său. Corpul uman, elementele şi produsele sale nu pot face obiectul unui drept patrimonial.
5 Ratificată prin Legea nr. 1 7/2001 .
