rarea judecătorească a morţii nu este precedată de declararea judecătorească a dispariţiei.
Astfel, dispoziţia legală citată are următorul conţinut: ,,Cel care lipseşte de la domiciliul său poate fi declarat dispărut prin hotărâre judecătorească, putându-se institui curatela, dacă a trecut un an de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaţă.
Cel astfel declarat dispărut poate fi declarat mort, de asemenea prin hotărâre judecătorească, dacă de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaţă au trecut patru ani. Declararea morţii nu poate fi însă hotărâtă mai înainte de împlinirea unui termen de şase luni de la data afişării extrasului de pe hotărârea prin care s-a declarat dispariţia.
Cel dispărut în cursul unor fapte de război, într-un accident de cale ferată, într-un naufragiu sau într-o împrejurare asemănătoare care îndreptăţeşte a se presupune decesul, poate fi declarat mort, fără a se mai declara în prealabil dispariţia sa, dacă a trecut cel puţin un an de la data împrejurării în care a avut Ioc dispariţia."
Rezultă că există condiţii diferite de declarare judecătorească a morţii în cele două
ipoteze.
În ipoteza dreptului comun, care este cea a declarării judecătoreşti a morţii, precedată
de declararea judecătorească a dispariţiei, trebuiesc întrunite următoarele condiţii:
- să se fi pronunţat o hotărâre judecătorească prin care s-a declarat dispariţia şi care a rămas irevocabilă; 1
- hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a declarat dispariţia să fi fost afi
şată, în extras, timp de 30 de zile, la uşa instanţei şi a primăriei ultimului domiciliu al celui dispărut [art. 39 alin. (1) din Decretul nr. 32/1954];
- de Ia data afişării extrasului de pe hotărârea judecătorească prin care s-a declarat dispariţia să fi trecut cel puţin şase luni;
- de Ia data ultimelor ştiri din care rezultă că persoana era în viaţă să fi trecut cel puţin patru ani.
În ipoteza de excepţie a declarării judecătoreşti a morţii, neprecedată de declararea judecătorească a dispariţiei, trebuiesc întrunite următoarele condiţii:
- persoana să fi dispărut într-o împrejurare excepţională care face plauzibilă presupunerea că aceasta a decedat, cum ar fi faptele de război, accidentele de cale ferată, naufragiul şi altele asemenea ( catastrofe naturale, accidente aviatice, revoluţii etc. )2;
- de la data când s-a petrecut împrejurarea în care persoana a dispărut să fi trecut cel puţin un an.
16.2. Declararea judecătorească a dispariţieL Pentru declararea judecătorească
a dispariţiei trebuie îndeplinită o singură condiţie de fond şi anume ca de la data ulti-1 În urma modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 59/1993, art. 377
din acest act normativ distinge între hotărârile definitive, împotriva cărora poate fi exercitată
calea de atac a recursului şi hotărârile irevocabile, care nu mai pot fi atacate cu nicio cale ordinară de atac. De aceea, în materia pe care o analizăm considerăm că vor produce efectele prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 31/1954 numai hotărârile irevocabile astfel încât termenul de „hotărâre definitivă" folosit de actul normativ citat trebuie citit în noul context „hotărâre irevocabilă".
2 S-a decis că poate fi asimilată unei împrejurări excepţionale, care conduce la declararea judecătorească a morţii fără a fi urmată o procedură prealabilă, dispariţia dintr-un lagăr aflat în Siberia, unde regimul aplicat celor deportaţi era inuman (C.A. Bucureşti, secţ. a IV-a civ., dec.
nr. 153 din 1 aprilie 2003, P.R. nr. 1/2004, p. 59-60).