33
În ce ne priveşte, considerăm că persoana care reapare nu este obligată să formuleze o acţiune în justiţie pentru a obţine anularea hotărârii prin care i-a fost declarată
dispariţia, pentru că aceasta nu a fost de natură să-i afecteze capacitatea de folosinţă.
Ea poate avea însă interesul să obţină această anulare, pentru a pune de acord starea de fapt cu starea de drept1, aşa că o asemenea acţiune nu ar putea fi respinsă ca lipsită
de interes. 2 În mod simetric şi celelalte persoane interesate, care sunt abilitate de lege să ceară declararea dispariţiei, vor putea cere anularea respectivei hotărâri.
16.3. Procedura declarării judecătoreşti a morţii. Procedura declarării judecătoreşti a morţii este reglementată de prevederile art. 40-41 din Decretul nr. 32/1954, prevederi conform cărora se va urma aceeaşi procedură ca şi în cazul declarării judecătoreşti a dispariţiei. Astfel, potrivit art. 40 „pentru declararea morţii prin hotărâre judecătorească se va urma potrivit dispoziţiilor art. 36-38 inclusiv din prezentul decret (dispoziţii care reglementează procedura declarării judecătoreşti a dispariţiei - n.n.), care se aplică în mod corespunzător".
Nu există deosebiri de procedură între declararea judecătorească a morţii precedată
de declararea judecătorească a dispariţiei şi declararea judecătorească a morţii neprecedată de declararea judecătorească a dispariţiei, diferenţele fiind numai în privinţa unora dintre condiţiile de fond. 3
În ce priveşte modul de calcul al termenului de 4 ani de la data ultimelor ştiri din care rezultă că persoana era în viaţă, care constituie o condiţie de fond pentru declararea judecătorească a morţii precedată de declararea judecătorească a dispariţiei acesta se va calcula ca şi termenul de un an necesar pentru declararea judecătorească a dispariţiei. Soluţia este aceeaşi şi în cazul termenului de un an de la data la care a avut loc împrejurarea în care a dispărut persoana respectivă, care constituie o condiţie de fond pentru declararea judecătorească a morţii neprecedată de declararea judecătorească a dispariţiei.
Hotărârea judecătorească prin care moartea a fost declarată, rămasă irevocabilă, va fi comunicată serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor de la primăria de domiciliu pentru a fi înscrisă în registrul de stare civilă.
Hotărârea judecătorească declarativă de moarte va trebui să conţină, în mod obligatoriu, data prezumată a morţii. Regulile pentru stabilirea acestei date sunt conţinute de art. 18 alin. (2) şi (3) din Decretul nr. 31/1954. 4 Din cuprinsul acestor dispoziţii legale rezultă că instanţa de judecată va trebui să procedeze în modul următor:
- dacă din probele administrate rezultă a dată probabilă a morţii, va stabili ca dată
a morţii prezumate acea dată;
- dacă această dată nu poate fi stabilită pe baza probelor administrate, va fi stabilită
ca dată a morţii, după caz, ultima zi a termenului de 4 ani, în ipoteza declarării jude-1 E. Poenaru, op. cit., p. 320.
2 În acelaşi sens, a se vedea O. Ungureanu, C. Jugastru, op. cit., p. 89.
3 A se vedea supra nr. 16.1.
4 Conform acestor prevederi, ,,Data morţii dispărutului se stabileşte potrivit cu împrejurările. În lipsă de indicii îndestulătoare se va stabili ca dată a morţii ultima zi a termenului după
care se poate cere declararea judecătorească a morţii."
