Terţul dobânditor de rea-credinţă va fi obligat să restituie bunul, indiferent dacă
dobândirea s-a făcut cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Caracterul oneros sau gratuit al transmisiunii va avea importanţă numai în ceea ce priveşte condiţiile în care terţul îl va putea acţiona pe înstrăinător pentru a fi despăgubit cu valoarea bunului pe care a fost obligat să-l restituie.
16.6. Comorienţii. Stabilirea momentului încetării capacităţii de folosinţă a persoanei fizice prezintă o deosebită importanţă în materie succesorală deoarece, potrivit art. 654 C.civ. ,,pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede să existe în momentul deschiderii succesiunii". Legea leagă deci existenţa capacităţii succesorale de împrejurarea ca succesorul să fie în viaţă la data decesului celui la a cărui succesiune are vocaţie.
Problema în discuţie nu prezintă dificultăţi atunci când datele deceselor celor două
persoane (autor şi succesor) sunt diferite, dovada momentului morţii fiecăreia putând fi făcută cu orice mijloc de probă, dar acestea pot să apară atunci când decesele au intervenit în aceeaşi împrejurare, fără a se putea stabili cu precizie dacă decesele au fost simultane sau nu.
Este aşa numita problemă a comorienţilor care-şi are rezolvarea în prevederile art. 21 din Decretul nr. 31/1954 : ,,În cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare, fără a se putea stabili dacă una a supravieţuit alteia, ele sunt socotite că au murit deodată". Legea a instituit astfel o prezumţie de simultaneitate a morţii ori de câte ori sunt întrunite următoarele condiţii:
- două sau mai multe persoane au decedat;
- decesul acestora s-a produs în aceeaşi împrejurare;
- decesul a survenit în astfel de condiţii încât nu se poate stabili dacă una a supravieţuit alteia (spre exemplu, într-un accident de automobil sau datorită unei catastrofe naturale);
- între persoanele prezumate a fi decedat simultan există vocaţie succesorală reciprocă sau chiar şi numai unilaterală. 2
Fiind prezumate că au decedat simultan niciuna dintre persoanele în cauză nu o va moşteni pe cealaltă iar averea sa va fi moştenită numai de către ceilalţi moştenitori ai fiecăreia.
1 În sensul posibilităţii invocării prevederilor art. 1 909 C.civ. de către terţul de bună-credinţă care a dobândit un bun mobil de la moştenitorul aparent, a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, op. cit., p. 69, nota 3.
2 În sensul că este suficient ca vocaţia sucesorală a persoanelor decedate în aceeaşi împrejurare să fie unilaterală, a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, op. cit., p. 48-49. Pentru opinia contrară, conform căreia vocaţia succesorală trebuie să fie reciprocă, a se vedea: C. Stătescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaţie intelectuală. Succesiunile, E.D.P., Bucureşti, 1 967, p. 96; St. Cărpenaru, Dreptul de moştenire, în Fr. Deak, St. Cărpenaru, Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moştenire, Universitatea Bucureşti, 1 983, p. 388; I. Zinveliu, Dreptul la moştenire în R.S.R., Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1 975, p. 1 6.
