Capacitatea civilă a persoanei fizice
39
Capacitate deplină de exerciţiu au următoarele persoane fizice:
- majorii, adică persoanele care au împlinit vârsta de 18 ani, cu excepţia majorului debil mintal pus sub interdicţie judecătorească;
- minorul care s-a căsători înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.
20. Caractere juridice. Caracterele juridice ale capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice sunt aceleaşi ca şi caracterele capacităţii de folosinţă, cu excepţia universalităţii.
Absenţa caracterului universalităţii se explică prin împrejurarea că, spre deosebire de capacitatea de folosinţă pe care o are orice persoană, capacitatea de exerciţiu este condiţionată şi de existenţa discernământului. Or, nu orice persoană are discernământ.
Reţinem astfel următoarele caractere ale capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice:
- legalitatea;
- generalitatea;
- inalienabilitatea;
- intangibilitatea;
- egalitatea.
Prin legalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice înţelegem faptul că legea este cea care reglementează toate aspectele referitoare la această capacitate (instituire, început, conţinut, încetare), manifestarea voinţei individuale neavând niciun rol în acest domeniu.
Generalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este acel caracter care evidenţiază faptul că aceasta are rolul de materializa aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturile subiective civile şi de a executa obligaţiile civile prin încheierea oricăror acte juridice civile, cu excepţia celor pe care legea i le interzice. Gradul de generalitate a capacităţii de exerciţiu este diferit după cum este vorba despre capacitatea de exerciţiu deplină sau despre capacitatea de exerciţiu restrânsă.
Inalienabilitatea capacităţii de folosinţă este un caracter juridic enunţat expres de art. 6 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, conform căruia „nimeni nu poate renunţa, nici în tot, nici în parte, la capacitatea de folosinţă sau la cea de exerciţiu". Acest caracter împiedică nu numai renunţările, totale sau parţiale, la capacitatea de folosinţă dar şi orice înstrăinare a acesteia.
Prin intangibilitatea capacităţii de folosinţă se înţelege trăsătura acesteia de a nu i se putea aduce limitări decât prin dispoziţii exprese ale legii. Şi acest caracter juridic este reglementat expres de lege, prin art. 6 alin. ( 1) din Decretul nr. 31 / 1954, care dispune: ,,Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă şi nici lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
Rezultă din prevederea citată că prin lege capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice poate fi nu numai limitată, dar şi suprimată, spre deosebire de capacitatea de folosinţă
care poate fi doar limitată, iar nu şi suprimată. Aceasta se explică prin faptul că una din condiţiile capacităţii de exerciţiu este discernământul, aptitudine pe care nu o au toate persoanele fizice, pe când calitatea de subiect de drept civil, conferită de capacitatea de folosinţă, o are orice persoană fizică.
Egalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este o consecinţă a egalităţii persoanelor în faţa legii civile. Consacrarea legislativă a acestui caracter este dată de 4.
