Fac parte din această categorie întreruperea unei prescripţii care curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu, înscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu, somaţia, punerea peceţilor etc.
Actele juridice mărunte au o valoare redusă şi ele se încheie aproape zilnic, pentru nevoile curente ale celui lipsit de capacitate de exerciţiu: cumpărare de rechizite şcolare, bilete pentru mijloacele de transport în comun ( ceea ce are semnificaţia încheierii unor contracte de transport), alimente, timbre etc. Ar fi inutil ca valabilitatea acestor acte să fie condiţionată de încheierea lor de către reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu dar şi imposibil de îndeplinit o asemenea condiţie.
Din împrejurarea că persoana lipsită de capacitate de exerciţiu poate încheia personal anumite acte juridice civile se desprinde concluzia că în toate situaţiile există
un minim conţinut al capacităţii de exerciţiu astfel că această lipsă nu este niciodată
totală.
Este motivul pentru care dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 32/1954, conform cărora „actele juridice ce se încheie de minorii ce nu au împlinit vârsta de paisprezece ani sunt anulabile pentru incapacitate, chiar dacă nu este leziune" trebuiesc interpretate restrictiv. 1 Interpretarea restrictivă se impune şi datorită faptului că legislaţia familiei îi permite minorului care a împlinit vârsta de 1 O ani să facă anumite acte juridice nepatrimoniale, cum ar fi ascultarea acestuia de către instanţa de judecată în vederea încheierii adopţiei, a stabilirii domiciliului său legal, a încredinţării sau a reîncredinţării sale unuia dintre părinţi etc.
1 A se vedea Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, op. cit., p. 3 52.
