40
Persoana fizică
art. 4 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954; art. 3 şi art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului; art. 14 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
21. Lipsa capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice.
21.1. Persoane lipsite de capacitate de exerciţiu. Regimul incapacităţii de exerciţiu este dominat de grija de a-i asigura incapabilului o protecţie contra slăbiciunii ori alterării prezumate a consimţământului său, dar numai în măsura în el are în mod real o asemenea nevoie. 1
Existenţa discernământului este condiţionată de atingerea unui oarecare grad de maturitate psihică, maturitate care lipseşte în cazul unor categorii de persoane. Ca urmare aceste persoane sunt lipsite de capacitate de exerciţiu.
După cum am arătat mai sus, legalitatea capacităţii de exerciţiu impune ca lipsirea unor persoane fizice de această capacitate să se facă numai prin lege. Astfel, art. 1 1
din Decretul nr. 31/1954 conţine reglementarea care determină persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu şi anume:
- minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani;
- persoanele puse sub interdicţie judecătorească.
La rândul său art. 950 pct. 1 şi pct. 2 C.civ. prevede că sunt incapabili de a contracta minorii şi interzişii.
Mai trebuie reţinut că lipsirea de capacitate de exerciţiu a minorilor şi a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească are rolul de a le proteja de urmările actelor juridice păgubitoare pentru propriul patrimoniu pe care le-ar putea încheia tocmai datorită
imposibilităţii lor de a aprecia corespunzător consecinţele juridice ale manifestărilor lor de voinţă.
Se consideră că limita de vârsta de la care se dobândeşte capacitatea de a întocmi testament este de 16 ani, corelativ capacităţii speciale de folosinţă instituită în materie testamentară de art. 806 C.civ.
21.2. Reprezentarea legală a persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerci
ţiu. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, care sunt prezumate de lege că nu au discernământ, actele juridice se fac de către reprezentanţii lor legali (părinţii sau, după caz, tutorele). În anumite cazuri expres prevăzute de lege reprezentarea este realizată de curatorul celui lipsit de capacitate de exerciţiu.
Dispoziţiile legale pe care se bazează cele mai sus arătate sunt următoarele:
- art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954: ,,Pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu actele juridice se fac de reprezentanţii lor legali";
- art. 105 alin. (1) C.fam.: ,,Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor şi de a-l reprezenta în actele civile, până la data când el împlineşte vârsta de paisprezece ani";
- art. 124 alin. (1) C.fam.: ,,Tutorele are obligaţia de administra bunurile minorului şi de a-l reprezenta în actele civile, însă numai până la data când acesta împlineşte vârsta de 14 ani";
1 J. Flour, J.L. Aubert, op. cit., p. 1 80.
