Identificarea persoanei fizice
53
c) Dreptul la nume este imprescriptibil atât sub aspect achizitiv ( oricât timp ar folosi o persoană un nume ea nu-l va putea dobândi pe această cale ci doar în condi
ţiile legii) cât şi extinctiv ( dreptul la nume nu se pierde prin neuz chiar dacă titularul său nu-l foloseşte o perioadă îndelungată de timp).
d) Legalitatea numelui exprimă acea trăsătură a numelui de a putea fi dobândit, modificat sau schimbat numai în condiţiile prevăzute de lege.
e) Personalitatea numelui constă în faptul că acest drept este strâns legat de persoana omului şi nu poate fi exercitat decât personal, iar nu şi prin reprezentare.
Prin excepţie, este admisă reprezentarea minorului în procedura schimbării numelui pe cale administrativă.
f) Unitatea numelui este caracterul specific al dreptului la nume care constă în aceea că, deşi este alcătuit din două elemente (numele de familie şi prenumele), individualizează aceeaşi persoană.
g) Universalitatea numelui exprimă acel caracter al numelui conform căruia orice persoană fizică are drept la numele stabilit sau dobândit potrivit legii [ art. 12 alin. (I) din Decretul nr. 31/1954]. Acest caracter este exprimat şi de art. 7 pct. I din Convenţia privind drepturile copilului care dispune: copilul este înregistrat imediat după naşterea sa şi are de la această dată dreptul la un nume (s.n.).
30. Dobândirea şi stabilirea numeluL Prin dobândirea şi stabilirea numelui se înţelege operaţiunea juridică de atribuire a numelui de familie şi a prenumelui copilului născut. Ne întemeiem afirmaţia pe prevederile art. 12 alin. (I) din Decretul nr. 31/1954, care, potrivită căruia „orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit potrivit legii".
Aparent, legiuitorul foloseşte doi termeni diferiţi pentru a desemna aceeaşi opera
ţiune juridică. După cum se va vedea însă în continuare, există mai multe ipoteze de atribuire a numelui, unele fiind determinate exclusiv de lege, fără a exista posibilitatea intervenirii voinţei unei persoane în această atribuire, situaţii în care numele se dobândeşte şi altele în care există o posibilitate de alegere a numelui, fie ea şi limitată, cazuri în care numele se stabileşte.
Spre exemplu, potrivit art. 64 alin. (I) C. fam, ,,copilul din afara căsătoriei dobândeşte (s.n.) numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită" în timp ce, pentru ipoteza copilului născut dintr-o căsătorie în care soţii nu au nume comun legea oferă mai multe variante de stabilire a numelui, fie prin învoiala părinţilor, fie prin decizia autorităţii tutelare.
În sprijinul opiniei noastre invocăm şi prevederile art. 2 din O.G. nr. 41/2003, care în alin. (1) vorbeşte despre dobândirea numelui prin filiaţie, pentru că în alin. (3), reglementând situaţia copilului găsit, născut din părinţi necunoscuţi, precum şi a celui care este abandonat de către mamă în spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilită
în termen de 30 de zile de la constatarea abandonului, prevede că numele se stabileşte prin dispoziţia primarului localităţii sau al sectorului municipiului Bucureşti, în a cărui rază a fost găsit copilul ori s-a constatat abandonul acestuia.
În alegerea prenumelui copilului existând o deplină libertate a părinţilor, legea vorbeşte despre stabilirea acestuia. 1
