54
Persoana fizică
Sediul materiei îl constituie prevederile art. 2 din O.G. nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, art. 62 şi art. 64 alin. (1) şi (3) C.fam. precum şi art. 18 şi art. 24 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă.
Din aceste reglementări rezultă că numele i se atribuie persoanei fizice concomitent cu înregistrarea sa în actul de naştere astfel încât actul de stare civilă este titlul care va îndreptăţi persoana în cauză să poarte un anumit nume şi va face dovada acestuia. 1
Aceeaşi putere doveditoare o va avea şi certificatul de naştere [art. 22 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954].
Pe de altă parte, există o strânsă legătură între atribuirea numelui şi starea civilă a persoanei, aceasta fiind determinată de modul în care copilul şi-a stabilit filiaţia.
În sfârşit, la stabilirea numelui concură părinţii copilului şi autoritatea publică prevăzută de lege, al cărei rol are un caracter subsidiar în sensul că ea asigură respectarea legii în atribuirea numelui şi se poate substitui părinţilor doar în cazurile limitativ reglementate de lege.
Există diferenţe în ce priveşte atribuirea numelui de familie şi a prenumelui astfel că le vom trata separat.
31. Atribuirea numelui de familie. Între filiaţie 2 şi nume există o strânsă interacţiune, care este evidenţiată şi de prevederile art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 41/2003, conform cărora „numele de familie se dobândeşte prin efectul filiaţiei". Astfel modul de stabilire a filiaţiei unei persoane determină modul în care aceasta îşi va dobândi numele iar numele poate contribui la dovedirea filiaţiei de vreme ce el este un element constitutiv al posesiei de stat (posesia de stat este alcătuită din trei elemente - nomen, tractatus şifama), care poate face proba filiaţiei.
În funcţie de modul în care copilul şi-a stabilit filiaţia există trei ipoteze de dobândire a numelui de familie:
- ipoteza copilului din căsătorie;
- ipoteza copilului din afara căsătoriei;
- ipoteza copilului născut din părinţi necunoscuţi.
31.1. Dobândirea şi stabilirea numelui de familie al copilului din căsătorie.
Atribuirea numelui copilului din căsătorie prezintă cele mai puţine dificultăţi. Articolul 62 C.fam. care reglementează această materie distinge două situaţii: cea în care părinţii au un nume de familie comun şi cea în care aceştia au nume de familie diferite.
1 În dreptul nostru există obligaţia părinţilor de a declara naşterea copilului. În Franţa este însă permisă şi naşterea în condiţii de anonimat. Astfel, potrivit unei legi adoptate în anul 2002, femeia spitalizată în vederea naşterii poate solicita păstrarea secretului asupra acestui fapt.
Ea va fi însă informată asupra consecinţelor juridice ale cererii sale, cât şi despre importanţa cunoaşterii originilor de către orice persoană. A se vedea D. -E. Morar, Naşterea persoanei fizice între publicitate şi anonimat, Acta Universitatis Lucian Blaga, nr. 1-2/2006, p. 70-72.
2 „Filiaţia poate fi definită, fie ca şirul descendenţei unei persoane, una din alta, fie ca legătura directă dintre părinţi şi copii " (Al. Bacaci, V.-C. Dumitrache, C. Hangeanu, op. cit., p. 169).
