Dacă părinţii nu au un nume comun, numele copilului va fi stabilit conform regulilor conţinute de art. 62 alin. (2) C.fam. Potrivit dispoziţiei legale citate, dacă părinţii nu au nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala părinţilor şi se va declara, odată cu naşterea copilului, la serviciul de stare civilă. În lipsa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelară de la domiciliul copilului va hotărî, ascultând pe părinţi, dacă copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.
Prevederi similare se regăsesc în art. 18 alin. (3) din Legea nr. 119/1996, care precizează că autoritatea administraţiei publice locale de la locul înregistrării naşterii va decide prin dispoziţie scrisă. Conform art. 24 din aceeaşi lege emitentul dispoziţiei scrise este primarul localităţii.
Părinţii copilului din căsătorie nu au un nume comun dacă au declarat, la încheierea căsătorie, că fiecare îşi păstrează numele avut anterior.
Analiza dispoziţiilor legale mai sus citate relevă faptul că rolul voinţei părinţilor în stabilirea numelui de familie al copilului este limitat la ipoteza în care ei nu au un nume comun. Chiar şi în această situaţie ei au un număr redus de opţiuni. Astfel vor putea alege fie numele unuia dintre ei, fie numele lor reunite, fără a-i putea da copilului un cu totul alt nume. Învoiala cu privire la numele pe care-l va purta copilul se consemnează într-o declaraţie scrisă şi semnată de ambii părinţi.
În ce priveşte autoritatea tutelară, rolul său în stabilirea numelui de familie al copilului se limitează la soluţionarea neînţelegerilor dintre părinţii care nu au nume comun şi la a veghea ca părinţii să nu-i atribuie copilului un alt nume. Dacă există astfel de neînţelegeri între părinţii care nu au nume comun, autoritatea tutelară de la locul înregistrării naşterii copilului va hotărî atribuindu-i acestuia numele unuia dintre părinţi sau numele lor reunite.
Sub acest aspect prevederile art. 18 şi cele ale art. 24 din Legea nr. 119/1996 au fost explicitate prin art. 29 alin. ( 4) din Metodologia nr. 1 din 13 octombrie 1997 pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă. 1
Astfel, în vederea stabilirii numelui copilului autoritatea administraţiei publice locale de la locul înregistrării naşterii acestuia îi va asculta mai întâi pe părinţi. Dacă
neînţelegerile persistă, primarul va decide, prin dispoziţie scrisă, care va fi numele pe care copilul îl va purta.
Orice măsură care-l priveşte pe minor trebuie să ţină seama în primul rând de interesele acestuia astfel că şi în această situaţie criteriul pe care-l va avea în vedere primarul la emiterea dispoziţiei scrise trebuie să fie tot interesul copilului.
1 Metodologia a fost adoptată de Departamentul pentru Administraţie Publică Locală şi de Ministerul de Interne în baza art. 73 din Legea nr. 119/1996 şi a fost publicată în M. of. nr. 318
din 19 noiembrie 1997.
5.
