Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
l 03
nu şi-a îndeplinit obligaţia verificării periodice a ritmului cardiac a pacientului, chiar dacă se dovedeşte că incendiul a izbucnit în intervalul de timp în care el ar fi trebuit să efectueze verificarea, în schimb va putea răspunde pentru acelaşi rezultat asistentul medical care, fiind programat de gardă, a lipsit din secţie: primul nu răspunde întrucât obligaţia sa de supraveghere este instituită numai în considerarea riscurilor ţinând de evoluţia stării de sănătate a pacientului, alte riscuri nefiind protejate prin instituirea acestei obligaţii; al doilea răspunde întrucât obligaţia sa de supraveghere este instituită atât în considerarea oricăror riscuri privind sănătatea pacientului, cât şi în privinţa oricăror evenimente care pot afecta activitatea în cadrul secţiei/compartimentului unde trebuia să
efectueze garda.
Unele precizări trebuie făcute în cazul faptelor omisive şi în situaţiile caracterizate prin pierderea sau reducerea şanselor (de supravieţuire ori de vindecare).
Când, faţă de omisiunea cadrului medical, nu se poate stabili cu certitudine că îndeplinirea obligaţiei pozitive ar fi dus la evitarea rezultatului se pune problema dacă şi în ce condiţii răspunderea ar putea fi angajată, faţă de o atare aparentă „incertitudine" cu privire la legătura de cauzalitate dintre această omisiune şi rezultat. În termenii de pierdere ori diminuare a şansei, trebuie stabilit care este soluţia când nu este cert că supravieţuirea ori vindecarea s-ar fi produs, în schimb este cert că a avut loc o diminuare a şanselor ca acestea să aibă loc.
Rezolvarea coerentă a acestor situaţii este un alt avantaj major al teoriei imputării obiective a rezultatului. Ea evită inconvenientele rezultând din asimilarea artificială a pierderii ori diminuării şansei cu rezultatul, ca element constitutiv al infracţiunii 1, precum şi soluţiile neunitare ale practicii provocate de aparenta incertitudine cu privire la existenţa legăturii de cauzalitate.
Spre exemplu, a fost achitat medicul anestezist care, deşi avertizat asupra degradării stării de sănătate a pacientului său, nu l-a examinat nemijlocit, ci a indicat telefonic un tratament, instanţa reţinând „absenţa legăturii de cauzalitate între greşelile prezentate 1 A se vedea explicaţiile în legătură cu urmarea infracţiunii, supra, §2, c.
