Reţinem, aşadar, că nu este imputabil rezultatul care s-ar fi produs, în aceleaşi condiţii, chiar şi în ipoteza unei conduite corecte.
Nu constituie însă un astfel de rezultat - fiind, aşadar, imputabil
- acela care, deşi s-ar fi produs oricum, ar fi avut totuşi loc în alte condiţii (în alt mod ori într-un alt moment): cadrul medical care nu îşi îndeplineşte obligaţia de a acorda îngrijiri medicale persoanei aflate în stadiul terminal al bolii va răspunde pentru decesul acesteia, chiar dacă decesul era inevitabil, dar, în urma îngrijirilor datorate, ar fi intervenit mai târziu ori în alte condiţii 3.
Doctrina 4 arată că imputarea este exclusă şi în cazul situaţiilor generic denumite risc neprotejat - situaţiile în care „rezultatul nu coincide cu acela pe care norma îşi propunea să îl prevină"5.
1 Jud. Sfântu Gheorghe, sentinţa penală nr. 87/20 19, astfel cum este expusă în decizia penală nr. 487/2020 a C.A. Braşov, Secţia penală,
www.rolii.ro.
2 Sentinţa este desfiinţată în apel, prin decizia menţionată, cu o motivare cel puţin discutabilă în privinţa cauzalităţii, şi pe considerente fundamental greşite în latura subiectivă (reţinându-se vinovăţia, deşi se arată că
acţiunea autorului omorului „nu putea fi prevăzută").
3 La fel, în cazul eutanasierii, dar, aceasta fiind o faptă comisă cuintenţie, nu face obiectul acestei lucrări.
4 D. Niţu, Teoria riscului în dreptul penal român, în R.D.P. nr. 1/2005; F. Streteanu, op. cit., p. 427-428.
5 F. Streteanu, loc. cit.; se ilustrează cu exemplul în care a fost achitat pentru ucidere din culpă şoferul care nu a respectat distanţa minimă faţă
de autoturismul din faţa sa şi a accidentat un pieton care se angajase în
Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
l O 1
Categoria este important de luat în calcul în cadrul răspunderii profesionale, unde, aşa cum am arătat, nerespectarea unei anumite obligaţii, respectiv încălcarea unei anumite norme de conduită sunt premise ale răspunderii şi determină întinderea acesteia; din nou, devin relevante faptele omisive constând în neîndeplinirea obliga
ţiilor de supraveghere. Aşa cum arătam, aceste obligaţii sunt de rezultat şi, în principiu, instituite pentru prevenirea oricărui risc, nu doar a celui previzibil ori cunoscut ca fiind asociat unui anume act medical: spre exemplu, anestezistul care, după operaţie, părăseşte clinica, deşi pacientul se afla încă în reanimare, sub efectul anestezicului, va fi răspunzător pentru decesul pacientului, chiar dacă
acesta survine fără legătură cu reacţia la acel anestezic şi în afara riscurilor cunoscute asociate intervenţiei chirurgicale suferite de pacient, în măsura în care se stabileşte că, dacă pacientul ar fi fost supravegheat corespunzător, decesul ar fi putut fi evitat. Altfel spus, o atare urmare, chiar fără legătură cu vreuna dintre componentele intervenţiei chirurgicale, nu face parte dintre riscurile neprotejate şi va atrage răspunderea pentru neîndeplinirea obliga
ţiei de supraveghere.
Ridică însă mai multe probleme riscurile care nu sunt asociate în niciun fel cu evoluţia stării de sănătate a pacientului, survenite concomitent neîndeplinirii de către cadrul medical a obligaţiei de supraveghere, cum ar fi izbucnirea unui incendiu în încăperea unde se află pacientul lăsat fără supraveghere de către cadrul medical care avea obligaţia de a nu părăsi acea încăpere. Când prezenţa cadrului medical ar fi putut duce la salvarea vieţii pacientului (prin traversare prin spatele acestui autoturism, situaţie în care instanţele au recurs la instituţia cazului fortuit (C.A. Braşov, Secţia penală, decizia nr. 161/200 1 , apud F. Streteanu, loc. cit.); se arată că în cadrul teoriei imputării obiective soluţia îşi găseşte mai bine rezolvarea dacă se observă
că regula nesocotită de către şofer nu protejează situaţiile de felul acesta,ci numai prevenirea coliziunii cu autovehiculul din faţă, astfel că apariţiapietonului în spaţiul dintre autoturisme şi imposibilitatea evitării lui decătre şofer nu sunt în legătură de cauzalitate cu încălcarea normei menţionate, achitarea impunându-se pentru că fapta nu este tipică, fără a mai finecesar de analizat latura subiectivă, respectiv dacă apariţia pietonului eraun eveniment previzibil ori imprevizibil.
