104 Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
( ale medicului - n. a.) şi deces", deşi a constatat că „în cazul în care hematomul ar fi fost observat ( ... ) şansele de supravieţuire ar fi fost de 80%"1 •
Similar, au fost achitaţi medicul ginecolog şi cel anestezist care, într-o unitate spitalicească de rang inferior, dotată doar pentru tratarea cauzelor fără risc, au efectuat unei paciente cu risc ridicat o operaţie de cezariană şi au întârziat să o transfere la o unitate specializată după apariţia complicaţiilor, soluţie motivată de aceea că „nu s-a stabilit cu certitudine că acţiunile inculpaţilor au dus la pierderea tuturor şanselor de supravieţuire ale 'pacientei" 2•
Astfel de soluţii sunt discutabile. Pe de o parte, pentru că relevanţa care se conferă şanselor pe care le-ar fi asigurat atitudinea corectă este greşită: deplasează chestiunea cauzalităţii de la rezultatul efectiv produs la acela care, în altă ipoteză, s-ar fi putut produce, prin urmare, la un aspect exterior faptei supuse evaluării.
Pe de altă parte, pentru că a raţiona astfel înseamnă a exclude răspunderea penală în cvasiunanimitatea situaţiilor, întrucât este practic imposibil de stabilit, în abstract, la nivelul certitudinii, modul în care organismul ar răspunde unuia sau altuia dintre tratamente. De aceea, s-a arătat în doctrină că „nu se cere să se stabilească faptul că acţiunea ar fi înlăturat cu certitudine rezultatul, deoarece în multe cazuri acest lucru este imposibil de probat. Aşa se întâmplă, spre exemplu, în cazul unor intervenţii medicale complicate, al căror succes nu poate fi garantat de către medic.
Dacă medicul omite să efectueze o asemenea intervenţie, unnarea îi va fi imputabilă în măsura în care este probabil ca operaţia să fi salvat viaţa victimei" 3•
Recursul la analiza imputării obiective a rezultatului, în etapele şi după regulile înainte arătate, este de natură să prevină soluţii injuste precum cele două prezentate mai sus.
1 Cass. Crim., 23 octombrie 20 1 2 (www.legifrance.gouv.fr), menţionată şi de P. Mistretta, op. cit., p. 203.
2 Cass. Crim., 3 noiembrie 20 1 0, reprodusă de P. Mistretta, op. cit.,p. 204.
3 F. Streteanu, op. cit., p. 426.
