106 Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
cu probleme de sănătate care nu ar fi putut să supravieţuiască", condamnându-l pentru ucidere din culpă1 •
Soluţia este corectă în măsura în care probatoriul (neanalizat în hotărâre) stabileşte într-adevăr că ar fi existat cel puţin posibilitatea, chiar dacă nu cu o mare probabilitate, ca, tratate corespunzător, reacţiile în urma vaccinărilor să nu fi produs rezultatul letal.
Tot în termeni precum „reducerea şansei" s-a dispus condamnarea pentru ucidere din culpă, cu următoarea motivare: ,,În cazul bolii pacientului D.P. decesul nu era inevitabil ( . . . ). Afecţiunea dezvoltată de pacient era grevată de un risc mare de deces. Cum în speţă o conduită terapeutică corectă avea tocmai rolul de a întrerupe evoluţia stării de boală către deces, rară ca succesul unei astfel de conduite să fie garantat, omisiunea imputată inculpatei în activitatea de diagnostic şi tratament a determinat diminuarea şanselor de supravieţuire ale victimei ( . . . ). Fără a declanşa starea de pericol, omisiunea inculpatei de a stabili un diagnostic corect, rapid (inculpata nu observase, în interpretarea rezultatelor unei investigaţii EKG, semnele unui infarct miocardic acut - n.a.) şi de a dispune transferul de urgenţă la o unitate cu dotare corespunzătoare se înscrie în lanţul cauzal care a dus în final la producerea decesului.
Desigur că aspectele de mai sus referitoare la riscul mare de deces în cazul bolii respective şi la lipsa garanţiei succesului unei conduite terapeutice corecte, rară să înlăture răspunderea penală a inculpatei, o circumstanţiază şi urmează a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei" 2.
În aceeaşi cauză, instanţa de apel completează motivarea:
„Apărările inculpatei, fonnulate cu ocazia dezbaterilor, în sensul că
o ambulanţă, chiar solicitată, nu ar fi sosit în timp util, sunt neîntemeiate, o astfel de apărare putând avea relevanţă doar în ipoteza în care inculpata ar fi tăcut în concret o solicitare de chemare a ambulanţei, or, aparent, inculpata a luat în considerare o astfel de acţiune 1 C.A. Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizia nr. 760/2009, wwwjurisprudenta.org.
2 Jud. Lehliu Gară, sentinţa penală nr. 32/201 5, menţinută, în latura penală, prin decizia nr. 86 1/20 1 5 a C.A. Bucureşti, Secţia I penală,
www.rolii.ro.
