108 Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
ţate în cauză nu are aptitudinea de a o contrazice pe cealaltă, sunt pur şi simplu două hotărâri cu soluţii contrare fără ca din argumentele judecătorilor să se poată stabili care dintre ele ar fi cea corectă; aceasta, întrucât niciuna dintre hotărârile din speţă nu formulează
problema legăturii de cauzalitate, ci se cantonează în analiza laturii subiective. În schimb, dacă ar fi avut reprezentarea importanţei şi relevanţei celor două concepte, de risc şi şansă, dacă ar fi cunoscut modul în care metoda imputării obiective a rezultatului integrează
aceste concepte, ambele instanţe ar fi pronunţat în speţă, fără
ezitare, soluţia de condamnare şi ar fi motivat-o pertinent. Iată şi considerentele instanţei noastre supreme, care, respingând recursul în casaţie, menţine decizia de condamnare din apel şi preia motivarea instanţei care a dispus-o, rămânând astfel în acelaşi registrul impresionist: ,,faptul că şansele de supravieţuire ale victimei ar fi fost reduse chiar şi în cazul aplicării unui tratament corespunzător într-o secţie ATI, aşa cum a reţinut instanţa de fond, nu o exonerează de răspundere pe inculpata intimată ( ... ) rata mică de supravieţuire, nu poate fi răpită pacientului printr-o asistenţă medicală necorespunzătoare. ( ... ) Culpa medicală a inculpatei intimate C.G., medic primar de boli infecţioase, o reprezintă actul medical precar pe care l-a oferit pacientei după apariţia stării toxico-septice, lipsind-o practic de orice şansă de supravieţuire, rata de supravieţuire neavând relevanţă, întrucât, aşa cum s-a arătat în practică, chiar şi o ipotetică rată minimală de 1 % de supravieţuire trebuie să
oblige medicul să ia toate măsurile pe care în mod obiectiv poate să
le ia; ( ... ) eroarea medicală ( ... ) a contribuit la împiedicarea valorificării şanselor de supravieţuire a pacientei. Eroarea subiectivă (sic!) a inculpatei angajează răspunderea sa penală, astfel încât, reţinând că, în concepţia legii penale române, culpa are relevanţă penală indiferent de gradul acesteia, instanţa apreciază că infracţiunea comisă
de către inculpată este nejustificată şi imputabilă acesteia"1 •
