Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
I 05
Astfel, dacă se constată, pe de o parte, că fapta a creat un risc nepermis pentru viaţa sau sănătatea persoanei vătămate, iar acest risc (şi nu altul, deviat sau egal) s-a şi materializat într-un rezultat letal sau vătămător, ea va fi, în principiu, imputabilă făptuitorului, fără a prezenta relevanţă că şi o atitudine corectă ar fi putut, eventual, să ducă la acelaşi rezultat. Imputarea va fi exclusă, după
distincţiile operate, numai când este cert că şi atitudinea contrară
( corectă) ar fi dus la acelaşi rezultat.
De exemplu, în urma tratamentului chirurgical reclamat de o fractură deschisă, pacientul decedează din cauza unui tetanos generalizat' ; asistentele medicale şi chirurgul sunt condamnaţi pentru ucidere din culpă, pentru a nu fi efectuat, respectiv verificat efectuarea vaccinului antitetanos, în condiţiile în care fractura deschisă
presupunea riscul unei asemenea infecţii; a fost înlăturată apărarea medicului în sensul că era posibil ca, şi în prezenţa vaccinului, decesul să fi survenit (întrucât la data efectuării intervenţiei efectul curativ al serului antitetanic era contestat încă)2.
Într-o altă cauză, un pacient internat cu reacţie adversă severă la două vaccinări (antipoliomielită şi difterotetanos), reacţie produsă
pe fondul unei patologii preexistente ce avusese un efect de reducere puternică a sistemului imunitar, nu beneficiază în spital de un tratament medicamentos corespunzător ( deşi antecedenţa sa patologică era cunoscută medicului, iar tratamentul adecvat era disponibil) şi nici nu este trimis la un spital de boli contagioase unde putea fi mai bine tratat; instanţele îl condamnă pentru ucidere din culpă, întrucât constată că prin conduita medicală a inculpatului victima a fost „lipsită de şansa de supravieţuire", afirmaţie cu care înlătură apărarea acestuia potrivit căreia „victima era un copil 1 Tetanos = boală infecţioasă cu caracter grav, provocată de un bacil care se găseşte în pământ, caracterizată printr-o contracţie permanentă şi foarte dureroasă a muşchilor.
2 Jurisprudenţă penală a C.A. Paris, discutată de D. Malicier, A. Miras,
P. Feuglet, P. Faivre, în La responsabilite medicale. Donnees actuelles,ed. a 2-a, Editions ESKA, Paris, 1 999, p. 1 32.
