72
Infracţiunile asociate malpraxisului comise de persoana fizică
anumite persoane semnifică identificarea acelei conduite care ar fi avut în abstract aptitudinea de a preveni rezultatul care a generat cercetarea penală; va rămâne numai de verificat dacă şi în concret acţiunea ar fi avut aptitudinea de a împiedica rezultatul, aceasta fiind însă operaţiunea de stabilire a legăturii de cauzalitate (infra, §3).
a.2. Autorul omisiunii a creat o stare de pericol pentru
valoarea protejată prin incriminare
Ipoteza legală instituie ea însăşi o obligaţie de a acţiona pentru înlăturarea pericolului în sarcina persoanei care a creat pericolul.
Pasivitatea care succedă unui atare comportament periculos va fi considerată element material al infracţiunii de rezultat în măsura în care rezultatul este înlesnit de comportamentul anterior al autorului omisiunii. Nu este necesar ca rezultatul să se datoreze exclusiv acestui comportament periculos, fiind suficient ca acesta din urmă
sa-I fi înlesnit doar.
Comportamentul periculos anterior este în afara conţinutului infracţiunii.
Elementul material al infracţiunii îl constituie omisiunea autorului comportamentului periculos de a lua măsuri pentru împiedicarea producerii rezultatului.
Însă, în măsura în care comportamentul periculos a fost singura cauză a rezultatului (pe care nu doar l-a înlesnit, ci l-a produs), atunci omisiunea ulterioară este cea care îşi pierde semnificaţia, întrucât acel comportament, şi nu omisiunea ulterioară lui, va constitui elementul material al infracţiunii.
Distincţia este numai aparent artificială, întrucât într-o pluralitate de acte medicale ale aceleiaşi persoane nu este lipsit de relevanţă dacă, de exemplu, cauza exclusivă a decesului este un act comis iv ( aplicarea greşită a unei tehnici chirurgicale), ori cel omisiv ulterior (lăsarea fără supraveghere a pacientului care suferise intervenţia chirurgicală); autorul actului comisiv nu va putea pretinde să i se reţină, drept element material al infracţiunii de ucidere din culpă, spre exemplu, omisiunea de a supraveghea pacientul după operaţie (aceasta avantajându-l din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, ori pentru aprecierea gravităţii în concret a faptei, ori pentru că privitor la omisiune poate invoca o cauză de neimputabilitate ).
