Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
79
adversarilor ori partizanilor unei metode care, chiar căzută în desuetudine, poate fi considerată, prin modificarea produselor utilizate, ca fiind de noutate, considerând că a condamna utilizarea unui tratament nou ( ... ) ar risca să constituie un obstacol pentru ştiinţa medicală ( ... ), trebuie verificat numai dacă medicul a comis vreo greşeală tehnică în aplicarea tratamentului" 1 .
Corelativ, dacă alegerea unei metode terapeutice noi ori care nu este practicată de toţi profesioniştii nu trebuie considerată de principiu o greşeală, în schimb recursul la un tratament insuficient explorat de comunitatea ştiinţifică, ale cărui urmări nu au fost încă
în totalitate identificate, poate constitui un act de malpraxis, generat de nerespectarea standardelor profesionale.
§2. Urmarea
Atât uciderea din culpă, cât şi vătămarea corporală din culpă
sunt infracţiuni de rezultat. Acesta constă în decesul unei persoane, respectiv în vătămarea corporală de o anumită gravitate suferită de o persoană.
În legătură cu urmarea specifică infracţiunii de ucidere din culpă nu sunt necesare dezvoltări, dar o serie de precizări trebuie făcute pentru delimitarea urmărilor specifice infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
Suferinţele fizice care nu reclamă îngrijiri medicale pentru vindecare ori leziunile traumatice pentru a căror vindecare sunt necesare cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale nu constituie, în principiu, urmări asociate malpraxisului, întrucât de esenţa acestuia este varianta agravată a infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută la art. 196 alin. (3) C.pen.; aşadar, vătămările care constituie elementul constitutiv al urmării infracţiunii de vătămare 1 Jurisprudenţă franceză civilă, într-o speţă în care medicul a beneficiat de amnistie, astfel că procesul s-a desfăşurat numai în instanţele civile, decizia de angajare a răspunderii lui civile fiind întemeiată exclusiv pe greşeala de tehnică, şi nu pe alegerea metodei terapeutice, apud
D. Malicier, A. Miras, P. Feuglet, P. Faivre, op. cit., p. 122.
