După cum se poate vedea, din perspectiva unui copil mic, se adună multe lucruri.
A fi în trei şi în modul de trei îi dă copilului sentimentul că este deja „mare" şi că face cu adevărat parte din familie. Are ocazia să
fie nu doar actor, ci, în acelaşi timp, şi observator. Ceea ce percepe este felul în care părinţii interacţionează între ei. Relaţia dintre părinţii săi este cea care îi transmite informaţii, la fel ca o busolă.
Nevoia copilului de a trăi experienţa părinţilor lui împreună
şi de a-i vedea ca pereche constituie un important semnal inclusiv pentru aceştia: şi anume faptul că a sosit timpul să-şi creeze din nou mai mult spaţiu pentru relaţia lor. Rolul de părinţi devenit central în ultima vreme, pe alocuri chiar exclusiv, poate fi acum uşor diminuat şi adus în echilibru cu relaţia de cuplu. Uneori, acest lucru necesită o planificare şi o organizare conştiente.
Spaţiile libere nu se nasc întotdeauna de la sine.
Comutarea progresivă de la modul exclusiv de doi la cel de trei este una din multiplele schimbări pe care în special taţii reuşesc să le pună în mişcare. Ca sentiment, ei au fost dintotdeauna a treia persoană. Deja la naştere şi-au făcut griji pentru cei doi.
Din experienţa mea, modul de trei le este taţilor foarte familiar. Uneori lasă senzaţia că le place chiar mai mult. Când ajung acasă, se bucură de obicei de situaţiile care-i implică pe toţi trei.
Ei se bucură atât de mamă, cât şi de copil.
Mamele văd uneori diferit acest lucru. ,,Du-te să te joci cu ea/cu el, până termin eu aici!" Cred că această frază le este foarte cunoscută multor taţi. Ea s-ar putea traduce şi astfel: ,,Comută, te rog, în modul de doi!"
Dacă mama este preocupată de nevoile copilului, cu siguranţă
că acest lucru se potriveşte foarte bine cu prima jumătate de an.
Pentru perioada ulterioară însă, această preocupare exclusivă
pentru copil s-ar putea să nu mai fie tot timpul potrivită. Ce vrea copilul? îl trage şi pe tată după el în camera de joacă?
