Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
Mai ales începând cu al doilea an, pentru copil „joaca" poate însemna şi când stă pe umerii tatălui şi urmăreşte o discuţie între părinţi sau face între timp gimnastică alături de tata.
Sau, împreună cu el, ar putea-o, de exemplu, ,,ajuta" pe mamă
la ceva.
Dacă părinţii trăiesc împreună, astfel se situaţii în trei se ivesc, teoretic, de la sine. Uneori, ele se mai ciocnesc de programul organizatoric al familiei: ,,Ai putea să ai grijă de copil în timp ce eu aranjez/mă ocup/fac asta şi asta?" Bineînţeles că pentru părinţi este util dacă se pot roti între ei. Dar, dacă ştim cât de important este pentru copilul mic timpul petrecut cu familia, poate am reuşi să organizăm unele lucruri altfel.
În cazul în care copilul mic trăieşte doar cu un singur părinte, atunci nevoia lui de relaţii în trei trebuie satisfăcută în altă formă.
Aşa cum am menţionat în prima parte a cărţii, copiii mici îşi aleg câteva persoane preferate. Bebeluşul Carl l-a ales, de exemplu, pe unchiul său. Merită să-i oferim copilului acele ocazii în care să trăiască experienţe nu doar în doi, cu „partenerul ales", dar şi unele în trei. Merită nu doar pentru copil, ci şi pentru părinţi, pentru că astfel de situaţii îi ajută să-şi cunoască copilul şi dintr-o altă perspectivă, lucru care poate îmbogăţi cunoaşterea părinţilor.
Tot astfel s-au întâmplat lucrurile şi în cazul lui Carl. După ce părinţii lui, care erau amândoi foarte materni, au avut ocazia să
vadă cu câtă poftă a ras Carl bucăţile de pizza, au preluat şi ei tehnica_de hrănire a unchiului.
Sugestii pentru perioada de echilibru:
• Oferiţi-i copilului ocazia de a trăi experienţe în grupuri mici!
• Creaţi situaţii în trei cu ambii părinţi!
• în cadrul lor, acordaţi-i partenerului/partenerei dumneavoastră aceeaşi atenţie pe care i-o acordaţi copilului!
• Vorbiţi cu copilul la fel de mult pe cât o faceţi cu partenerul/partenera!
