multe similitudini cu perioada opoziţionismului. Adolescenţii îşi rezolvă problemele de dezvoltare mai ales cu un important ajutor.
Este vorba de ajutorul primit din partea prietenilor lor.
Prietenii sunt contraponderea familiei. Acasă, lucrurile mai pot funcţiona încă ierarhic. Dar între prieteni suntem de la egali la egali. La vârsta adolescenţei, prietenii se adresează unii altora în felul următor: ,,Nu-mi place asta". Nimeni nu spune ,,Aşa ceva nu se face!" sau „Trebuie să faci asta aşa şi-aşa!", ci: ,,Uite, eu fac aşa şi-aşa!". Prietenii nu vor să se educe între ei şi tocmai de aceea reuşesc să o facă. Prietenii nu caută să înveţe nimic pe nimeni, decât atunci când cineva cere explicit acest lucru. De aceea învăţăm atât de multe lucruri de la prietenii noştri!
Pentru copiii mici, taţii au exact aceeaşi semnificaţie importantă şi îndeplinesc o funcţie foarte similară. Ei sunt ca un fel de prieten mai mare. Prin urmare, taţii se pot orienta după acelaşi
Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
