vorbesc bebeluşilor.
În vorbirea adultă, cuvintele sunt înşirate în mod normal unuldupă altul, fără distanţă sau pauză între ele. Silabele sunt uneori înghiţite şi sunt formulate propoziţii lungi. De obicei, celespuse nu se mai repetă. Gândiţi-vă că noi, ca adulţi vorbitori aiunei limbi europene, abia am putea să redăm câteva silabe cu sensdintr-o conversaţie auzită din întâmplare între doi coreeni. Cutotul altfel ar sta lucrurile dacă, dimpotrivă, am asculta o discuţieîntre o mamă coreeancă şi bebeluşul ei. Cu toate repetiţiile şiexplicaţiile care apar în vorbirea lor, e destul de probabil că amputea prinde câteva boabe în coreeană.



































Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
ATASI AMENTUL SI I IERARHIA
