Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
parental intuitiv". Vorbind în anii '90 la un congres GAIMH
(German Association of Infant Mental Health) despre începuturile muncii sale, Mechthild Papousek a spus la un moment dat:
„Ne simţeam ca nişte biologi care au descoperit o nouă speciede animale". Noua specie despre care vorbea eram noi, oamenii.
Comportamentul parental intuitiv este ceva tipic uman, iaracest lucru este fascinant! El cuprinde gesturi pe care oameni decele mai diverse naţii din întreaga lume le fac aproape identic cubebeluşii şi cu copiii mici.
Peste tot în lume, părinţii vorbesc cu bebeluşii lor într-un anumit fel. În primul rând, le vorbesc într-un registru mai înalt. În aldoilea rând, îşi simplifică limbajul. În al treilea rând, prin accentuare, scot în evidenţă ceea ce este caracteristic limbii respective.
Şi, în al patrulea rând, repetă iar şi iar anumite cuvinte. Atât timpcât copiii înşişi nu pot vorbi, părinţii îşi rostesc nu doar partealor de conversaţie, ci - după o scurtă pauză - şi pe cea a copilului (vezi subcapitolele ,Norbiţi în timp ce acţionaţi!" şi ,Norbireacare oglindeşte" din capitolul ,Norbind cu bebeluşul" inclus înpartea a treia).
Vorbirea de bebeluş este un fenomen intuitiv, valabilinternaţional şi intercultural. Lingviştii au demonstrat faptul că,pentru bebeluşi, această formă de limbaj este exact ceea ce îi ajută
în mod optim să înveţe să vorbească. Este exact ceea ce are nevoieun bebeluş pentru a-şi însuşi limba respectivă.
Deci, dacă y-aţi saluta şeful într-o dimineaţă în acest fel, s-armira nu doar de faptul că-i vorbiţi pe tonuri înalte şi amplificatesau pentru că i-aţi dori de două ori, una după alta, ,,buuuuună"
dimineaaaţa!". Cu siguranţă că s-ar întreba şi de ce îi zâmbiţi exagerat, cu un surâs atât de lung!
Menţinerea excesiv de lungă a expresiilor mimice datede emoţii reprezintă, de asemenea, semnul unui comportament parental intuitiv. Când comunicăm cu bebeluşii, ne
