parcursul sarcinii şi de la transformarea partenerei în mamă
până la marile schimbări pe care un nou-născut le aduce cu sine.
Urmează apoi transformarea bebeluşului în copil mic şi într-omică persoană capabilă să vorbească şi care în cele din urmă
devine membru cu drepturi depline al societăţii (al familiei).
Rareori ne sunt date în viaţă atât de multe schimbări, într-untimp atât de scurt!
În funcţie de etapa de viaţă, taţii au nevoie de mai multe strategii diferite. În comparaţie cu rolul matern, care are o traiectoriecontinuă, despre rolul patern aproape că putem afirma că are (însocietatea noastră) un parcurs în zigzag.
Dar când şi în ce formă trebuie puse în mişcare schimbările?
Şi ce fel de schimbări sunt, de fapt, acestea? Încotro ar trebui să
conducă fiecare dintre ele? Deciziile luate de tată determină, încele din urmă, direcţia întregii familii.
Dacă ne orientăm după nevoile de dezvoltare ale bebeluşului,drumul devine ceva mai clar şi ele lasă să se întrevadă ceva destulde asemănător unui plan în etape:
• Întâi, bebeluşul are nevoie de o bază sigură de pornire.
• Apoi are nevoie să i se ofere siguranţă, dar are nevoie şide stimă de sine şi de curaj, pentru a se putea încumeta înafară.
