Tânăra mamă a râs întâi scurt, apoi a zâmbit ştrengăreşte.
Ochii îi licăreau. Părea mândră de partenerul ei şi mândră
de ea însăşi.
„Şi cum stau lucrurile la început pentru tată?", întrebă
acesta. ,,Ce are EL de făcut?" I-am răspuns că „perioada tatălui
abia de-acum încolo urmează. ln ceea ce priveşte primele şase
luni, responsabilitatea lui este să o facă fericită pe mamă".
Era evident că acest lucru îi reuşea din plin acestui tată.
Tânăra mama era fericită să aibă un partener atât de competent,
căruia îi putea împărtăşi sentimentele ei şi în braţele căruia îşi
ştia bebeluşul protejat şi în siguranţă. Dar şi avantajul infim pe
care îl avea faţă de el o făcea fericită.
O familie în devenire este la început asimetrică. Indiferent de
modelul planificat de părinţi, în prima jumătate de an, balanţa
familiei este, deocamdată, înclinată. În unele cazuri, precum cel
descris mai sus, diferenţa dintre părinţi reiese clar doar din faptul
că mama alăptează. Dar nu trebuie să ne lăsăm amăgiţi. Chiar şi
când mama nu alăptează, iar sugarul este hrănit cu biberonul, în
această perioadă guvernează alte reguli. Ceea ce mamele au acum
nevoie, din când în când, este o fărâmă în plus din sentimentul că
sunt de neînlocuit şi că poartă această responsabilitate deosebită.
Poate că doar mamei îi reuseste să linistească bebelusul atât de
' ,
'
,
repede? Poate că doar ea este capabilă să-i facă baie într-o atmo-
sferă atât de destinsă? Sau poate că doar ea ştie cum să-l adoarmă
într-un mod atât de blând?
Ceea ce uneori se pierde în mijlocul organizării practice şi
raţionale a cotidianului, care incontestabil că este necesară şi pe
care apariţia unui bebeluş o aduce inevitabil cu sine, este chiar partea cea mai importantă a acestei perioade: sentimentele profunde.
Conexiunea care se formează acum va trebui să dăinuie o viaţă
