întreagă. În plus, cu bebeluşul trebuie „să facem întâi cunoştinţă".
p
® p "
Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
Fiecare bebeluş este diferit. Fiecare miroase altfel, se mişcă altfel,reacţionează altfel. Deja în această fază, sugarii sunt tot atât dediferiţi între ei ca noi, adulţii. ,,Este străinul care nu bate la uşă",spun francezii despre un nou-născut.
Dacă mai este şi primul copil din familie, apariţia lui puneîn mişcare o transformare plină de mister. Fiecare dintre ceiimplicaţi primeşte un rol nou şi o sarcină nouă. Desigur că
părinţii sunt cei care dobândesc în primul rând o identitate nouă:cea de tată şi cea de mamă. Dar valul transformărilor îi cuprindeşi pe ceilalţi membri ai familiei. Părinţii originari devin bunici,bunicii devin străbunici, fraţii părinţilor devin unchi şi mătuşi.
Fiecare dintre ei simte ceva anume, se schimbă, îşi mută poziţiasau avansează, îşi găseşte un alt loc. Realităţile valabile până înacel moment se deplasează acum ca plăcile tectonice.
Prima care trebuie să-şi găsească locul în mijlocul acestor schimbări este mama. De acest lucru va depinde soartabebeluşului şi viitorul întregii familii se va clădi pe el.
DRAGOSTEA MATERNĂ
Dragostea maternă nu este ceva care funcţionează de la sine.
Ceea ce numim în mod obişnuit „sentimente materne" sau „dragoste mate�ă" se naşte dintr-un proces intern profund, în urmacăruia rezultă o structură complexă formată din cele mai diversestări emoţionale. Printre ele se numără sentimentele palpabilede iubire sau sentimentul de competenţă, dar şi cel de siguranţă
interioară sau convingerea de a avea o capacitate unică proprie(menţionată mai sus). La rândul lor, hormonii joacă un important rol de sprijin şi de netezire a drumului. Dar, în esenţă, dragostea maternă este dragoste împărtăşită. Este iubirea pe care o
