Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
Iar taţii exercită o puternică influenţă asupra acestei situaţii.
Dacă ne gândim la rolul tatălui aşa cum a fost el descris maisus, ca fiind cel care „face posibile şi însoţeşte procesele de schimbare", cel care întăreşte „abilităţile noi", atunci partenera este ceacare are nevoie în primul rând de această forţă din partea lui. Defapt, înainte de orice, vine întâi mama.
Am putea spune şi că primul cadou pe care tatăl i-l face copilului său este să-i dăruiască o mamă bună. în opinia mea, nu există
nicio altă etapă de viaţă în care dragostea să crească mai mult şisă fie oferită mai departe, să se întoarcă, să sporească şi să pară
mai durabilă ca în această perioadă.
În mod interesant, nevoile mamei din primele luni de după
naştere legate de ocrotirea emoţională şi de atitudinea generală
faţă de ea sunt foarte asemănătoare cu cele pe care le va aveamai târziu copilul faţă de tatăl său. Acest lucru nu este de mirare,dat fiind că în ambele cazuri este vorba de dezvoltarea unei noiidentităţi şi de dobândirea unor noi competenţe.
În această fază, mama descoperă, la prima mână, ,,calităţilepaterne" ale partenerului ei. Ea nu percepe doar modul în careel se poartă cu bebeluşul, ci sesizează aceste calităţi chiar îninteracţiunea cu proaspătul tată.
Se simte iubită de către el? Îi oferă el ocrotire şi siguranţă?
Simte că este luată în serios şi că se ţine seama de ea? Are el oîncredere de neclintit în capacităţile ei materne? Se bucură împreună cu ea de progresele şi de succesele înregistrate? Îi oferă consolare în cazul unui declin? O încurajează să persevereze? Esteacolo când ea are nevoie de el?
