masa într-un mic local, toate acestea pot fi suficient de palpitante la început pentru toţi participanţii. În funcţie de capacităţile
motrice ale copilului, acestuia trebuie să i ofere cât mai multe
ocazii să se mişte liber.
Dacă primele încercări au fost încununate de succes, timpul
petrecut în doi poate fi uşor extins şi asupra acelor situaţii care
până acum puteau fi gestionate doar împreună cu mama. Acestea
pot fi orele de masă (înţărcatul oferă o ocazie excelentă în acest
sens!) şi cele de somn. Un important principiu de care trebuie
ţinut cont este acela de a nu-l suprasolicita pe copil.
Dacă copilul îşi exprimă dorinţa de a merge la mamă, el trebuie să trăiască experienţa că tatăl înţelege acest lucru şi că îl ia
în serios. Asta nu înseamnă însă că tatăl lasă imediat totul baltă
şi pleacă cu copilul spre mamă. Uneori, este suficient dacă tata
spune: ,,Aha, o cauţi pe mama!" sau o sună pe mamă la telefon, îi
arată copilului o poză cu ea, pleacă împreună în căutarea ei sau
îi ies „în întâmpinare".
Faptul că excursiile pe care un copil le face singur cu tata pot
fi un adevărat „remediu vindecător" se observă şi în cazul copiilor
mai mari sau al celor cu probleme.
