Comunicarea prin limbaj este una dintre trăsăturile care definesccomunităţile umane. A exista în societate înseamnă în mod esenţiala comunica. Pentru că înţelegerea de către celălalt a unui enunţ
rostit de cineva este rareori un scop în sine; de obicei, aceastareprezintă baza pentru o activitate ulterioară, a cărei natură determină
ceea ce consideră receptorul drept interpretare adecvată asemnificaţiilor. Funcţia oricărui enunţ se clarifică în cursul schimburilorverbale în raport cu un context dinamic, în proces continuu deconstituire prin interacţiune.
Pragmatica urmăreşte să răspundă unor întrebări de bun simţ pecare şi le poate pune orice individ dacă încearcă să analizeze ce seîntâmplă atunci când este în curs de comunicare cu semenii săi. lată
câteva dintre aceste întrebări, în formularea dată de F. Armengaud:
Ce facem când vorbim?
Ce spunem exact când vorbim?
Ce este o promisiune?
Cine crezi că sunt, ca să-mi vorbeşti aşa?
De ce Îl Întrebăm pe vecinul de masă dacă ne poate da sarea,
când este evident că poate?
Cum este posibil să spunem altceva decât ceea ce vrem să
spunem?
Ce trebuie să ştim pentru ca o anumită frază să nu mai fie
ambiguă?
Ne putem Încrede În sensul literal al unei aserţiuni? (Armengaud,1985, 3)
