Principii pragmatice 1 O 1
- impoliteţea neg a t i v ă, în cazul căreia sunt afectate intenţionatcerinţele eului negativ al interlocutorului;
- impoliteţea in d i r e c t ă, în cazul căreia atacul este performatfolosindu-se, în mod evident nesincer, strategii ale politeţii (sarcasmulşi diverse forme de persiflare);
- su p r i m a r e a d e l i b e r a t ă a m a n i f e s t ă r i l o r p o l i t e ţ i i,în condiţiile în care prezenţa acestora ar fi necesară (de exemplu,absenţa mulţumirilor la primirea unui cadou).
J. Culpeper sugerează şi o listă de posibile s t r a t e g i i aleimpoliteţii pozitive şi negative. Pentru impoliteţea pozitivă:
• ignorarea celuilalt;
• excluderea celuilalt dintr-o activitate;
• disocierea de celălalt (negarea „teritoriului comun");
• dezinteresul, lipsa de preocupare sau de empatie pentru celălalt;
• folosirea unor mărci de identitate neadecvate;
• folosirea unui limbaj obscur sau necunoscut celuilat;
