1 04 Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică
Răspunsurile rezumă problematica la care ne-am referit în cuprinsul acestui volum: definirea comunicării ca acţiune şi interacţiuneîn strânsă dependenţă de context; existenţa unor acte verbale directeşi indirecte; forme ale implicitului conversaţional; strategii ale politeţii.
Este evident că formularea unor astfel de răspunsuri depăşeştecadrul tradiţional al lingvisticii, presupunând luarea în consideraţie aunor aspecte variate din domeniul sociologiei, al psihologiei, al logiciietc. Pragmatica este imanent un domeniu interdisciplinar.
Este evident, de asemenea, că răspunsurile la probleme de felulcelor menţionate pot fi date pe căi diferite. Discuţiile din lucrarea defaţă pun însă în evidenţă echivalenţa sau cel puţin concordanţeledintre conceptele şi soluţiile propuse de diverşi teoreticieni. Condiţiilede reuşită ale actelor verbale propuse de J. Searle, de exemplu, îşigăsesc corespondente în maximele lui H. P. Grice; actele verbaleindirecte, implicaturile şi unele strategii ale politeţii explică, din perspective diferite, tipuri similare de activităţi comunicative.
Chiar dacă pragmatica este considerată încă de unii drept undomeniu prea larg, astfel de „coincidenţe" pot constitui argumenteîn favoarea existenţei unei zone nucleare a acestui domeniu, căreiai se adaugă - în funcţie de diversele şcoli - un număr variabil dezone de interes particular.
Având ca obiect comunicarea reală, efectivă, prin limbaj,pragmatica este un studiu de o certă valoare practică. Bine înţelesşi realizat, acest studiu poate contribui - prin perfecţionareainteracţiunii verbale -la armonizarea raporturilor dintre oameni, fiecă ei sunt sau nu membri ai aceleiaşi comunităţi. Viziunea oferită depragmatică poate spori eficienţa negocierilor de diverse tipuri, apredării limbii materne şi a limbilor străine, a comunicării intergrup şiinteretnice. Prin aceasta pragmatica reprezintă o paradigmă decercetare profund ancorată în realitate.
BIBLIOGRAFIE
(a) Lucrări de referinţă
Asher, R. E. (ed.), The Encyclopedia of Language and Linguistics, voi. 6, Oxford, New York, Seul, Tokio, Pergamon Press, 1 994
Armengaud, F. , La pragmatique, Paris, PUF, 1 985
Austin, J. L., How to Do Things with Words, Oxford, Clarendon Press, 1 962
Bach, K. , R. M. Hamish, Linguistic Communication and Speech Acts, Cambridge, Mass., MIT Press, 1 979
Ballmer, T. T., W. Brennenstuhl, Speech Act Classification. A Study of the Lexical Analysis of English Speech Activity Verbs, Heidelberg, New York, Springer Verlag, 1 981
Bazzanella, Carla, Le facce def pariare: un approccio pragmatica all'italiano pariato, Florenţa, La Nuova Italia, 1 994
Benveniste, E., L'appareil formei de l'enonciation, ,,Langages", 1 970, nr. 1 7, p. 1 2-1 8
Brown, Gillian, Speakers, Listeners and Communication. Explorations in Discourse Analysis, Cambridge, Cambridge University Press, 1 995, p.
6-31
Brown, Penelope, S. Levinson, Universa/s in Language Usage. Politeness Phenomena, în E. N . Goody (ed.), Questions and Politeness. Strategies in Social lnteraction, Cambridge, Cambridge University Press, 1 978, p.
56-289; Politeness. Some Universals in Language l,/sage, Cambridge, Cambridge University Press, 1 987
Carlson, L., Dialogue Games, Dordrecht, D. Reidel Publ. Co., 1 983
Carston, R., lmplicature, Explicature, and Truth-Theoretic Semantics, în Davies (ed.), 1 991 , p. 33-51
Chen, R. , Self-Politeness: A Proposal, ,,Journal of Pragmatics", 2001 , nr.
33, p. 87-1 06
Cole, P. (ed.), Syntax and Semantics 8: Pragmatics, New York, Academic Press, 1 978
Cole, P. , J. L. Morgan (eds.), Syntax and Semantics 3: Speech Acts, New York, Academic Press, 1 975
Coupland, N., H. Giles, J. M. Wieman (eds.), ,,Miscommunication" and Problematic Talk, Newbury Park, Londra, New Delhi, Sage, 1 991
106 Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică
