semantică" (meaning minus semantics) (Levinson, 1983, 31), exprimă ideea unei complementarităţi între pragmatică şi semantică.
Un punct de vedere asemănător apare şi la G. Leech, care afirmă
16 Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică
că pragmatica analizează procesul de semnificare prin enunţuri, îndiferite situaţii comunicative (how utterances have meanings in
situations - Leech, 1 983, X).
Faptul că domeniile menţionate sunt complementare nu înseamnă
însă că acestea sunt autonome; fiecare dintre ele prelucrează, înmod curent, date furnizate de celălalt domeniu (Levinson, 1 983, 34).
Interpretarea pragmatică a unor enunţuri ca ironice sau metaforice,de exemplu, utilizează ca punct de plecare informaţiile furnizate desemantică asupra sensurilor literale pe care le exprimă; acestesensuri apar ca false în situaţiile considerate. În mod paralel,caracterizarea unor enunţuri drept adevărate sau false - în „tradiţia"
