Acte verbale 33
(adevărat / fals), criteriul reuşitei introduce posibilitatea unei evaluărigraduale (Levinson, 1 983, 235).
6.2. Reluând definiţia mai largă a actelor verbale pe care o adoptă
în ultimă instanţă J. Austin, J. Searle concepe altfel condiţiile dereuşită, legându-le de modul de exprimare a forţei ilocuţionare aunui enunţ. Punctul său de vedere se întemeiază pe distingerea adouă tipuri de reguli: r e g Ie m e n t a t i v e şi c o n s t i t u t i v e , primeleguvernând activităţi preexistente (de exemplu, regulile de circulaţiesau regulile etichetei), celelalte - creând o anumită activitate (deexemplu, regulile diverselor jocuri) (Searle, 1 970, 33-36).
Condiţiile de reuşită ale diverselor acte verbale, precizând factoriicare determină performarea cu succes şi fără deficienţe a fiecăruitip de act prin emiterea unui anumit enunţ, permit stabilirea unui setde reguli de utilizare a mărcilor forţei ilocuţionare. Aceste reguli suntde tip constitutiv: folosirea unei anumite mărci într-un enunţ
echivalează cu performarea unui anumit act. Dintre cele patrucategorii de condiţii propuse de Searle (ibid., 64-65), cea care impuneo anumită structurare a enunţului este c o n d i ţ i a e s e n ţ i a I ă . Estecondiţia care arată ce exprimă un act, drept ce contează el. Astfel,solicitarea este înţeleasă ca o încercare a emiţătorului de a-ldetermina pe receptor să efectueze o anumită acţiune, întrebarea -
ca o încercare a emiţătorului de a obţine o informaţie de la receptor,sfatul -ca asumare de către emiţător a faptului că efectuarea uneiacţiuni de către receptor este în interesul acestuia, salutul - ca orecunoaştere politicoasă a receptorului de către emiţător, afirmaţia -
ca asumare a adevărului exprimat de o propoziţie etc.
Celelalte categorii de condiţii a căror îndeplinire concură la reuşitaactelor ilocuţionare sunt condiţiile preliminare, de sinceritate şi deconţinut propoziţional. C o n d i ţ i i I e p r e Ii m i n a r e definesc o seriede premise situaţionale generale pentru performarea diverselorcategorii de acte. Pentru solicitare este necesar ca: receptorul să
poată realiza acţiunea solicitată, emiţătorul să creadă că receptoruleste capabil să o realizeze şi să nu fie sigur pentru colocutbri că
receptorul va realiza acţiunea respectivă din proprie iniţiativă; ordinulpresupune, în plus, o poziţie de autoritate a emiţătorului faţă dereceptor. Pentru întrebare, condiţiile preliminare sunt ca emiţătorulsă nu cunoască răspunsul (excepţie fac aşa•numitele întrebări-testsau întrebările retoricEi) şi ca, pentru colocutori, să nu fie sigur că
