70 Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică
Regula (b) cere ca emiţătorul să-i ofere receptorului posibilitateaunei alegeri. Ea se aplică în situaţiile în care participanţii au un statutcompar'1bil, fără însă să fie apropiaţi. R. Lakoff distinge între ezitareareală, care nu este un mijloc al politetii,
'
ci reflectă o anumită trăsătură
I
temperamentală a emiţătorului (faptul că acesta nu este foarte decissau ferm) şi e z i t a r e a c o n v e n ţ i o n a l ă, singura legată depoliteţe, în măsura în care este deliberată: deşi emiţătorul are ointenţie comunicativă precisă, ou vrea să-l oblige pe receptor la oanumită decizie sau nu vrea să-i creeze această impresie. Ca mărcilingvistice ale aplicării acestei reguli sunt menţionatEr
• folosirea enunţurilor interogative în locul celor imperative;
• atenuarea enunţurilor imperative prin formule de tipul vă I te
rog; (dacă) eşti I sunteţi bun etc.;
• folosirea unor mărci explicite ale ezitării: ei bine, bun, În fine,
mă rog etc., prin intermediul cărora se creează un spaţiu dereflecţie, pentru a evita angajarea emiţătorului sau formulareaunor declaraţii complete;
• folosirea eufemismelor pentru transmiterea unor informaţiinecesare, dar neplăcute şi dificil de exprimat;
• folosirea unor formule restrictive sau de minimalizare: un fel
de, Într-o an(.lmită măsură, Într-un anumit sens, la drept vorbind,
Într-un fel etc., care exprimă o nesiguranţă convenţională, fără
a schimba interpretarea sau evaluarea emiţătorului;
• folosirea unor cuvinte cognitive: cred, bănuiesc, presupun, mă
gândesc (că), Îmi Închipui, care îi creează receptorului impresiacă poate accepta sau nu spusele emiţătorului.
în general, ezitarea este legată de problema distincţiei între
,,bunuri" de uz general şi ,,bunuri" de uz restrâns (cf. E. Goffmann:
free vs non-free goods). Există subiecte care pot fi abordate fără
nici un fel.de restricţii, dar şi subiecte delicate. Cererea unor informaţii•
privind un subiect delicat este, de obicei, prefaţată prin scuze sauprin formule conţinând un verb modal de permisiune:
(Scuză-mă,) aş putea să te Întreb·când /-ai văzut ultima oară?
Îmi permiteţi să vă pun o Întrebare: credeţi că aţi procedat bine?
Asemenea utilizări sunt contradictorii, în măsura în care cerempermisiunea de a performa o acţiune în momentul performăriipropriu-zise a acesteia. Avantajul lor este acela de a exclude unrăspuns negativ (refuz) din partea receptorului; acesta poate evita
