68 Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică
cum ar fi economia (cost / beneficiu, la G. Leech, sau contract (comunicativ), la B. Fraser şi W. Nolen) sau sociologia (face - imaginepublică individuală, la P. Brown şi S. Levinson).
2. Teorii pragmatice ale politeţii
2.1. Printre primele studii care atestă o modificare a punctului devedere asupra problemelor politeţii se numără acelea ale lui RobinLakoff (vezi, mai ales, Lakoff, 1 977). Fără să propună un sistemdescriptiv concret (cf. Kerbrat-Orecchioni, 1 992, 1 83), întrucâtautoarea combină paradigma teoretică a semanticii generative cuelemente din teoria actelor verbale (raportarea la J. Austin esteevidentă încă din titlul studiului din 1 977: What you can do with words)
şi din teoria lui Grice, R. Lakoff formulează două reguli ale competenţei pragmatice:(1 ) f i i c I a r (claritatea fiind sinonimă cu inteligibilitatea);(2) f i i p o I i t i c o s .
Prima regulă (1 ) constituie baza pentru ceea ce ea numeşte r e g u -
l i l e c o n v e r s a ţ i e i ( r e g u l a c a n t i t ă ţ i i , a c a l i t ă ţ i i , a r e l e v a n ţ e i ş i a m a n i e r e i ) . Acestea corespund întocmai maximelorlui Grice şi reprezintă nu un mecanism de distingere a structurilorcorecte de cele incorecte (asemenea regulilor gramaticale), ci unansamblu de restricţii privind folosirea formelor lingvistice în conversaţie. Conversaţiile reale deviază frecvent de la cele patru reguli;natura intenţională a devierilor este semnalată prin caracterul marcatal structurii enunţurilor (de exemplu, preferinţa pentru un enunţ lungşi complicat în locul enunţului simplu:
Adică, fiind nepoată, n-am considerat că ne desparte adopţiunea
asta; am considerat-o Întotdeauna ca pe mama mea, dar de la 12
ani, când ea mi-a spus - deşi eu ştiam totdeauna - că eu n-o iubesc
pe ea foarte mult, cum o iubesc eu pe mama la care m-am dus, care
există şi este-n familie, Îi spun pe nume şi sunt relaţiile prieteneşti,
amicale, Îi spun pe nume şi-atât, nu pot să spun că am un sentiment
anume, şi pe motivaţia asta n-am reuşit să ne mai Înţelegem
( c o n v e r s a ţ i e î nr e g i s t r a t ă )).
Principii pragmatice 69
Justificarea este, de cele mai multe ori, asigurarea eficienţeicomunicării.
A doua regulă a competenţei pragmatice (2) stă la baza aşa-nu-mitelor r e g u l i a l e p o l i t e ţ i i. După Lakoff, acestea sunt:(a) r e g u l a f o r m a l i t ă ţ i i ;
