Principii pragmatice 71-
însă răspunsul prin apelul la o formulă de scuză, de asemeneaconvenţională: nu-mi amintesc; sunt obosit; sunt grăbit etc.
În opinia lui R. Lakoff, încălcarea regulii (b) este mai puţinsupărătoare decât încălcarea regulii (a), pentru că acest fapt estemai degrabă reflexul unor trăsături de caracter ale emiţătorului (lipsă
de maleabilitate, tendinţe dictatoriale sau paternaliste etc.) decât allipsei de educaţie.
Regula (c) reclamă din partea emiţătorului un comportament caresă-l determine pe receptor să se simtă în largul său. Aplicarea acesteireguli este eficientă între partenerii cu statut egal sau, în cazulinegalităţii de statut, dacă este iniţiată de locutorul cu statut superior.
În 'plan lingvistic, mărcile aplicării regulii (c) sunt:
• folosirea de către interlocutori a pronumelor de persoana a li-asg.;
• adresarea prin prenume sau prin nume hipocoristice, cunoscutenumai intimilor;
• folosirea unor formule care exprimă solidaritatea (ştii [foarte
bine]; Înţelegi; Între noi etc.); lipsite de valoare denotativă
propriu-zisă, aceste formule sunt simpli indici ai intenţieiemiţătorului de a stabili cu colocutorul (ii) un anumit tip de relaţii(amicale).
Unele dintre comentariile critice asupra propunerilor lui R. Lakoffau semnalat faptul că autoarea nu precizează criteriile în raport cucare emiţătorul şi receptorul determină nivelul de politeţe adecvatîntr-un context comunicativ dat (Fraser, 1 990, 224).
Discutând relaţia dintre regulile conversaţiei şi regulile politeţii,R. Lakoff afirmă că primele ar putea fi considerate drept subcaz alcelorlalte, întrucât respectarea cerinţelor clarităţii implică o orientarespre receptor izvorâtă într-o atitudine prevenit•'Jare, similară cu aceeacare explică unele forme ale politeţii. lmplicaturile conversaţionalesunt, de asemenea, strâns legate de politeţe, mai precis de regulaezitării; ele au, în acelaşi timp, un efect de distanţare a interlocutorilor,asemănător celui produs de aplicarea regulii formalităţii.
Regulile politeţii pot fi încălcate pentru a asigura claritatea numaiîn situaţiile de comunicare în care claritatea este o problemă
esenţială.
