Aparatul conceptual şi descriptiv de bază al modelului propus deBrown şi Levinson instituie o imagine a politeţii care contravine, într-oanumită măsură, celei implicate de definirea politeţii drept principiual interacţiunii comunicative. C. Kerbrat Orecchioni observă că
politeţea apare mai degrabă ca o proprietate, a enunţurilor actualizate,