Principii pragmatice 89
funcţionează alte cerinţe decât cele legate de imaginea individuală
(ibid., 1 76-1 78).
În mod similar, modelul exprimării indirecte (solicitarea indirectă
fiind tratată drept caz paradigmatic pentru politeţe) este extins latoate formele de politeţe, deşi funcţionarea lui pentru politeţea pozitivă
este discutabilă. Ierarhizarea fenomenelor politetii după o scală unică
presupune considerarea lor ca expresie a unui' ansamblu omogen:În realitate, politeţea negativă şi cea pozitivă au la bază intenţii diferiteşi funcţionează diferit. Acţiunea redresivă, considerată comună
ambelor tipuri de politeţe, nu este, de fapt, definită în funcţie de aceleaşi repere: numai în cazul politeţii negative redresarea este corelată
cu un act ameninţător pentru eul individual; în cazul politeţii pozitive,redresarea se raportează la dorinţele interlocutorului, în general, saula similaritatea dorinţelor ambilor parteneri (ibid., 1 78-1 79).
Pe o poziţie asemănătoare se situează C. Kerbrat-Orecchioni,care consideră concepţia lui Brown şi Levinson drept excesiv denegativă, întrucât se întemeiază pe conceptul de act ameninţătorpentru eul individual {FTA}. În aceste condiţii, politeţea pozitivă ocupă
un loc inferior celei negative în ierarhia formelor politeţii (Kerbrat-Orecchioni, 1 992, 1 76).
Referindu-se la aceleaşi componente de bază ale teoriei lui Brownşi Levinson, dintr-o perspectivă practică însă, B. Fraser se întreabă,printre altele, dacă imaginea individuală (face) este definibilă în cadrulunei anumite culturi, dacă vorbitorii unei limbi disting în mod consecvent nivele de politeţe şi în ce măsură exprimarea indirectă estedeterminată în comunicare de intenţia emiţătorului de a fi politicos(Fraser, 1 990, 235-236).
în privinţa strategiilor politeţii descrise de Brown şi Levinson,acelaşi autor consideră discutabilă corelarea lor cu conversaţiile reale
(ibid., 236). Şi C. Kerbrat-Orecchioni îşi exprimă anumite rezerve înlegătură cu inventarul strategiilor politeţii, a căror delimitare parearbitrară: există atât separări, cât şi suprapuneri nejustificate ale unorforme de manifestare a politeţii.
