Principii pragmatice 91
Subliniind funcţia deosebită a politeţii în comunicare, G. Leechintroduce o distincţie între p o I i t e ţ ea a b so I u t ă , ca scală sau setde scale evaluative (gradabile deci de la [-] la [+]), pe care o are învedere în lucrarea sa, şi p o I i t e ţ ea re I a t i v ă , definită prin raportarela o anumită normă de comportare, considerată tipică într-un anumitcontext. Numai din perspectiva acesteia din urmă se poate vorbidespre exces de politeţe (overpoliteness) sau despre politeţeinsuficientă (underpoliteness) (ibid., 1 02, nota 3). Politeţea absolută
intră în domeniul de preocupări al pragmaticii generale, pe când cearelativă, variabilă pe multiple dimensiuni (cultură, comunitate lingvistică, tip de act ilocuţionar etc.), aparţine domeniului socio-pragmaticii.
Cele două tipuri de politeţe (negativă şi pozitivă) sunt definite deautor dintr-o altă perspectivă decât aceea adoptată de Brown şiLevinson: a funcţiilor ilocuţionare. În raport cu obiectivul social almenţinerii bunei înţelegeri între participanţii la un schimb verbal, sepot distinge patru tipuri de funcţii ilocuţionare:
(a) competitive - caracterizate prin concurenţa între obiectivulilocuţionar (individual) şi cel social;
(b) de sociabilitate (convivial)-caracterizate prin coincidenţa întrecele două tipuri de obiective;
(c) colaborative - caracterizate prin faptul că obiectivul ilocuţionareste indiferent faţă de cel social;
( d) conflictive - caracterizate prin incompatibilitatea între cele două
tipuri de obiective.
În cazul ultimului tip de funcţii, nu se pune problema politeţii, scopulilocuţionar fiind acela de a produce o ofensă (cf. acte ca ameninţări,acuzaţii, blesteme etc.), iar în cazul funcţiei colaborative, politeţea enerelevantă (cf. acte de tipul aserţiunilor, relatărilor etc.). Politeţeaeste implicată de celelalte două tipuri de funcţii. Politeţea negativă
este asociată funcţiei competitive, urmărind reducerea discordanţelordintre cele două serii de obiective, pe când politeţea pozitivă esteasociată funcţiei de sociabilitate, politicoasă prin natură. În acestsens trebuie înţeleasă afirmaţia lui Leech că politeţa negativă
diminuează impoliteţea actelor inerent nepoliticoase (ca, de exemplu,ordinele), iar politeţea pozitivă augmentează politeţea actelor inerentpoliticoase (ca, de exemplu, oferta de a face un serviciu cuiva) (ibid.,
83-84).
