N-are început, n-are sfârşit,
n-are teamă, n-are timp,
timpul zborului este un pustiu.
94 • Magda Grigore
O, ce poem frumos de dragoste ţi-aş fi scris dacă păsările n-ar fi plecat înspre apus!
Acum parcă nu există vară
pentru iarna asta fără sfârşit.
Un început de iarnă
s-a aşezat şi în vers
înainte de vreme,
iar versul acela, în mintea mea,
e totuna cu vara
în care se ascunde frigul.
Dar vezi, acum
poemul are ochii umezi,
îşi aminteşte primăvara cântând la vioară, vara cântând la pian
şi toamna storcând auzul din flaut.
Iarna e atât de grăitoare,
ca o pasăre fără aripi,
vezi
cum încearcă degeaba să plutească
peste lumea lipsită de poezie?
În numele poemului • 95
Cerul greu al iernii ţine poezia pe loc, sunetele calde s-au aşezat singure,
geometric,
într-o mandală de nisip
lipită de piele -
sentimentul. ..
un capriciu al iernii!
96 • Magda Grigore
Mai întâi, te-am uitat pentru o clipă.
Apoi, pentru o oră.
