Treci prin călătoriile ei
ca printr-o moarte vie
din care-ţi aminteşti doar curcubeie-n rotiri.
Cei ce nu aud sunetul muzicii
naufragiază la nesfârşit. Spectatorii
care n-au avut loc în corabia sunetelor
te vor striga, vor spune să te întorci
din memoria de corali a dragostei care cântă.
Tu o să-i crezi,
pentru că ei te vor striga cu vocea ta, încet chemările te vor acoperi
ca apele tulburi ale Styxului
şi te vor împinge înapoi
peste malul strâmb al tristeţii.
Locul pierdut se va acoperi din nou
de ape mai adânci ca apa,
de flăcări mai aprinse ca focul.
Ce-a fost, ce e, ce-ti
, rămâne -
vis, amintire, închipuire?
În numele poemului • 93
O pasăre fără zbor e o umbră.
Mişcările ei, reale-închipuiri,
sunt mitologii de nelinişti
revendicându-se din întuneric,
înşurubându-se într-un dans ameţitor de rotiri.
Umbra e o pasăre clarvăzătoare,
o reflexivitate închisă în sine,
lumina care îţi dă de gândit.
Umbra este faţa lumii -
este lumea stagnând ca o mlaştină
în care ce se-ntâmplă de fapt rămâne neştiut.
În plin soare umbra se purifică
numai la suprafaţă -
sub el rămâne umbra mai adâncă,
pasărea morţii o târăşte-n adânc.
Numai zborul e călător!
