Timpul intră-n pământ ca o apă.
Eşti tânără, mamă,
timpul toarce pe prispă,
în căsuţa pierdută în zariştea câmpului; îmi spui iar povestea ta, în amurg,
tata, florile de salcâm, macii ...
98 • Magda Grigore
Eu sunt din ce în ce mai mică şi te ascult.
Ti-a
'
fost dor de mine, mamă,
sunt din ce în ce mai mică,
doar povestea ta creşte -
povestea ta e din ce în ce mai lungă,
şi în inima mea nu are sfârşit.
Dragostea voastră este ca luna
care tremură pe ape,
oamenii sunt singuri acolo, ca salcâmii, înfloresc timizi în crângul
dimineţilor de primăvară.
Esti
' atât de tânără, atât de frumoasă,
zâmbeşte pe faţa ta timpul.
Este demult în inima mea!
Într-o cameră stingheră,
lumini şi umbre dansează
şi tu dansezi acolo, mamă,
eşti tânără şi visezi...
şi eu sunt din ce în ce mai mică,
şi simt cum cresc în tine,
cresc,
sunt aproape cât clipa!
În numele poemului • 99
Ziua era ca o grădină trasă de cai lăcrimând.
Lumina devenea grea şi lichidă,
peisajul în jur se-alungea, curgea, se mişca; aşteptarea se auzea ca un plâns dulce,
