amintirile se vor certa cu mine,
zilele îmi vor sparge sufletul, ca valurile tăioase şi reci izbind ţărmul,
muşcând cu viclenie piatra
pe care altădată o mângâiau.
Nopţile îmi vor juca pe trup ca ielele -
timpul se va supăra şi se va îndepărta înfrânt să se roage pentru noi.
88 • Magda Grigore
Toate ale mele îţi vor fi străine.
Ridurile crescute pe faţa mea,
rădăcinile unei tinereţi închise înăuntru vor desena pe carne un labirint -
de-acolo vor ieşi în lume
poemele mele scrise pentru alţi îndrăgostiţi care vor avea mai mult noroc.
În numele poemului • 89
Casa la care te-ntorci e o stare de spirit.
Atâta tăcere şi singurătate e acasă încât uneori ţi se pare că aici te naşti din nou, în fiecare zi!
Întoarcerea acasă, ca un gest mental -reflex, e cea mai frumoasă utopie dintre toate
câte joacă în jurul tău, călătorule,
ademenindu-te ca ielele.
Casa din care faci parte,
în care sufletul poate sta nemişcat,
încovoiat, deschis, ca un semn de întrebare, te aşteaptă mereu.
Aici sufletul ţine în spate pereţii,
din care decojeşte când şi când
răspunsuri întrebătoare.
Tresari câteodată cu teamă,
văzând cum acoperişul se subţiază,
temelia devine nesigură
şi tu nu poţi să te opreşti din întrebări.
90 • Magda Grigore
Casa nu-i lămuritoare de drumuri,
în ea odihna e doar o iluzie.
