- ajută la reglarea mişcărilor şi la integrarea acestoraîn acţiuni voluntare complexe;
• Senzaţiile de echilibru:
- semnalizează schimbarea poziţiei capului faţă detrunchi şi schimbarea poziţiei corpului când acestarealizează mişcări de rotire şi balansare;
- au rol în menţinerea echilibrului vertical în timpulmersului, în redresarea stării de echilibru, însituaţiile în care se produc alunecări, căderi;
• Senzaţiile organice:
- sunt determinate de scăderea concentraţiei desubstanţe nutritive din sânge, a apei sau aoxigenului;
- semnalizând deficitul, stimulează omul să
acţioneze pentru redresarea echilibrului;
- contribuie la meţinerea stării de sănătate fizică.
22
• Senzaţiile de durere:
- semnalizează tulburări funcţionale sau distrugeri de ţesuturi organice;
- se deosebesc prin tip (dureri cutanate sau musculare) şi prin intensitate (uşoare sau puternice) şi durată.
■ Legile generale ale sensibilităţii1) Legea pragurilor absolute, conform care1a un excitant produce o senzaţie numai dacă are o anumită intensitate sau un anumit prag, numit prag minim absolut (de exemplu pentru sensibilitatea auditivă, pragul minim este între 16 şi 20 de vibraţii pe secundă, iar pentru sensibilitatea tactilă, de 3-4g/mm2); există şi un prag maxim definit ca cea mai mare cantitate dintr-un stimul care mai determină
încă o senzaţie specifică; dincolo de acesta, excitantul nu mai produce senzaţii specifice, ci durere (ca în cazul unei lumini foarte puternice, care devine obositoare sau al unui sunet puternic, care devine asurzitor). Nivelul pragurilor este diferit: despre o persoană care are un prag mic de sesizare a stimulilor se afirmă că are o sensibilitate mai mare şi invers.
2) Legea pragului diferenţial se defineşte prin cantitatea minimă care, adăugată la stimularea iniţială, determină o nouă senzaţie. Formularea ei 123\
riguroasă a fost realizată de G. Fechner, în 1860.
Comparându-se modificarea intensităţii stimulului cumodificarea intensităţii senzaţiei, s-a constatat că
stimulul creşte în progresie geometrică, iarsensibilitatea în progresie aritmetică.
3) Legea adaptării se referă la modificarea sensibilităţiianalizatorilor sub acţiunea repetată a stimulilor; dacă
un stimul slab acţionează mai mult timp, adaptarease realizează în direcţia creşterii sensibilităţii, astfelîncât el este perceput din ce în ce mai bine; dacă
acţionează un stimul puternic, adaptarea serealizează prin scăderea sensibilităţii faţă de el.
4) Legea contrastului senzorial:
- constă în scoaterea reciprocă în evidenţă a doistimuli cu caracteristici opuse; poate fi un contrastsuccesiv, ca în cazul unui sunet mai înalt, careurmează unuia jos, sau un contrast simultan, ca încazul semnalelor cromatice negru pe galben, verdepe roşu;
- contrastul senzorial cromatic este folosit înpsihologia transporturilor, în reclame; cel auditiveste folosit în semnalizarea la treceri peste caleferată; cel gustativ este folosit în industriaalimentară;
