- percepţia este superioară prin faptul că nu sereduce la o sumă de senzaţii, ci oferă şi informaţiicu privire la relaţiile între părţile obiectelor;
■ Percepţia este influenţată de:
- relaţia subiect-obiect; când această relaţie esteoptimă, percepţia este clară şi precisă. Dacă relaţiaeste afectată de o slabă intensitate a stimulilor saude distanţa subiect-obiect, percepţia devineimprecisă;
- activitate, dacă obiectul este manevrat va fiperceput mai clar şi mai complet;
- limbaj (prezenţa cuvintelor măreşte viteza şiprecizia identificării obiectelor sau a interpretăriiimaginilor);
- experienţa anterioară a subiectului, cu o categoriede obiecte ale căror percepţii actualizate permit omai rapidă organizare a percepţiei actuale;
- interesele şi atitudinile subiectului;
- situaţia sau grupul în care se află subiectul;
- capacităţile fizice ale subiectului, integritatea simţurilorlui, stilul lui cognitiv (un tip obiectiv va realiza opercepţie nedeformată de idei preconcepute; un tipsubiectiv, mai puţin);
■ Fazele percepţiei se manifestă cu o foarte scurtă
durată şi, în mod normal, omul nu le sesizează;
a) detecţia - constă în sesizarea prezenţei unui stimulîn câmpul perceptiv;
b) discriminarea - presupune detaşarea stimulului defond şi remarcarea acelor însuşiri care îl deosebescde alţii, asemănători;
