- are o intensitate mai slabă în comparaţie cupercepţia;
- nu cuprinde detaliile, dar conţine, cu necesitate,însuşirile caracteristice pentru un obiect sau oclasă de obiecte; prin acestea se manifestă caintermediar în formarea noţiunilor, păstrând înimagine ceea ce este important;
- poate fi desprinsă de contextul spaţio-temporal încare a avut loc perceperea unui obiect(de exemplu imaginea unui trandafir este aceeaşi,fie că a fost perceput iniţial într-o grădină, iar apoiîntr-o florărie);
- este influenţată de activitate, de cuvânt; poate fievocată voluntar şi dirijată;
- este instabilă (se pierde sau revine);
■ Clasificarea reprezentărilor:
a) după analizatorul dominant în producerea lor,deosebim:
- reprezentări vizuale, cel mai des bidimensionale,care cunosc o dezvoltare deosebită la pictori,arhitecţi, constructori; dintre acestea, reprezentăriletopologice au un rol deosebit, pentru că se referă
la dispunerea obiectelor în spaţiu şi la raporturilepoziţionale;
- reprezentări auditive - reproduc sunete, zgomoteizolate sau organizate în fraze muzicale ori verbale;
- reprezentări chinestezice - imagini ale propriilormişcări în spaţiu; pe baza lor se pot perfecţionaactivităţi din sport, activităţi de formare adeprinderilor;
- reprezentări gustative şi olfactive.
b) după procesul psihic în care se integrează, se potmenţiona reprezentări ale memoriei şi reprezentăriale imaginaţiei.
c) după nivelul operaţiilor implicate în geneza lor:
- reprezentări reproductive, ce evocă obiecte saufenomene percepute anterior;
- reprezentări anticipative, ca rezultat al intervenţieioperaţiilor gândirii şi procedeelor imaginaţiei;d) după prezenţa sau absenţa intenţiei:
- reprezentări involuntare;
- reprezentări voluntare.
. -31"
■ Rolul reprezentărilor:
