c) identificarea- se referă la cuprinderea într-o imagineunitară a informaţiei obţinute şi raportarea ei lamodelul perceptiv corespunzător;
d) interpretarea - constă în corelarea obiectului cudenumirea sa şi precizarea semnificaţiei lui, aposibilităţii de a-l utiliza în activitate;
■ Legile percepţiei
a) legea integralităţii perceptive, prin care însuşirileobiectului nu sunt semnalate separat, ci în interrelaţiicomplexe, formând o imagine unitară ce cuprindeatât însuşiri principale, cât şi detalii; însuşirilepercepute se impun împreună, iar dacă apoi unobiect cunoscut este văzut doar parţial, subiectul secomportă ca şi cum l-ar vedea în întregime.
b) legea structuralităţii perceptive, prin care percepţiaierarhizează într-o structură unitară însuşirile maiimportante, care se impun în prim-planul imaginii,trecându-le pe celelalte în plan secundar;
c) legea selectivităţii - din mulţimea de excitanţi care acţionează asupra lui, omul se opreşte asupra unui element sau fenomen, considerat semnificativ pentru activitatea sa, celelalte elemente fiind reflectate mai vag.
d) legea constanţei perceptive - experienţa anterioară
a subiectului cu un obiect face ca, în limita a 23-30m, omul să îl perceapă la dimensiunile, forma şi culorile acestuia.
Percepţia şi observaţia
■ Observaţia:
- se defineşte ca activitate perceptivă intenţionată, orientată spre un scop, organizată şi condusă
sistematic, conştient şi voluntar;
- se reflectă în verbe precum „a privi", ,,a asculta",
„a mirosi", diferite de cele folosite pentru percepţia spontană „a vedea", ,,a auzi", ,,a simţi un miros";
- face să crească rolul limbajului în actul explorării şi al fixării rezultatelor parţiale şi finale, în generalizarea schemei logice de activitate perceptivă;
Repetarea şi organizarea activităţii de observare face să se dezvolte spiritul de observaţie ca aptitudine de a sesiza rapid ceea ce este slab, ascuns, dar semnificativ pentru scopurile omului.
Reprezentarea
■ Definire:
- este un proces cognitiv senzorial, prin care suntsemnalate, în forma unor imagini unitare şischematice, însuşirile concrete şi caracteristice aleobiectelor şi fenomenelor, în absenţa acţiunii lorconcrete asupra analizatorilor (de exemplu,imaginea unui monument arhitectural ne rămâne înminte şi poate fi reactualizată după un timp).
■ Caracteristicile reprezentării:
