simpatie-antipatie,
bucurie-tristeţe etc. Caracterul plăcut al unei trăiriafective (caracter stenic) mobilizează spre activitate,în timp ce caracterul neplăcut (astenic) al unei trăiriafective, demobilizează; uneori, o stare afectivă
plăcută, precum succesul, poate fi stenică pentru uniişi îi determină în continuare la acţiune, în timp cepentru alţii poate fi astenică şi îi face să semulţumească cu ceea ce au obţinut;
b) intensitatea, respectiv forţa cu care se manifestă; uniioameni sunt impresionaţi şi de evenimente care nuau prea mare importanţă, în timp ce alţii rămân „reci"
chiar în faţa unor evenimente dramatice;c) durata este dependentă de tipul trăirii, de subiect, desituaţia în care se află acesta; un sentiment poatedura un an sau o viaţă; o emoţie poate dura câtevaclipe sau câteva ore;
d) mobilitatea, respectiv cât de repede se face trecereaîn cadrul aceleiaşi trăiri, de la o fază la alta sau câtde repede se trece de la o stare afectivă la alta; nutrebuie confundată cu fluctuaţia trăirilor afective careeste semn al imaturităţii, slăbiciunii sau patologieiproceselor afective;
62
e) expresivitatea, respectiv faptul că procesele afectivepot fi „citite", adică se exteriorizează prin:
- mimică (expresia ochilor, a buzelor, a feţei);
- pantomimică (reacţiile întregului corp, respectivţinută, gesturi, mers);
- modificări de natură vegetativă (paloare, înroşire,tremurat);
- schimbarea vocii (la mânie, omul se exprimă cu ovoce ridicată);
Expresiile afective se învaţă prin imitaţie şi prin efortvoluntar; ele pot fi dirijate şi folosite convenţional pentrua transmite o stare afectivă (este cazul actorului). Subinfluenţa condiţiilor sociale au apărut expresii afectivespecific umane precum zâmbetul, care după situaţiepoate fi binevoitor, ironic, dispreţuitor, răutăcios.
■ Funcţiile expresiilor afective
a) comunică în exterior trăirea unei persoane;b) influenţează conduita altora (copilul plânge uneoripentru a obţine ceva);
c) înlesnesc adaptarea (la înmormântare plângem; la opetrecere suntem veseli);
d) au rol de contagiune, adică trezesc reacţii similare şila alte persoane (buna dispoziţie a unui copil care aprimit un premiu la un concurs sportiv induce aceeaşistare şi în rândul celor care l-au susţinut: antrenor,părinţi);
6:!f
